Desi starea caminelor studentesti continua sa fie proasta, in multe cazuri acestea arata de-a dreptul mizerabil, fondurile alocate in 2005 de Ministerul Educatiei si Cercetarii sunt departe de a putea face fata realitatii. Sunt chiar mai mici decat anii trecuti, in ciuda cresterilor de preturi pe piata constructiilor. Concret, pentru acest an fondurile alocate de MEdC pentru camine se ridica la 82 miliarde de lei vechi – 54 miliarde de lei pentru reparatii capitale camine, 24 miliarde de lei pentru constructii camine noi si 4 miliarde de lei pentru consolidari. Sumele sunt ridicol de mici, mai ales ca starea caminelor vechi de zeci de ani nu se imbunatateste, ci, dimpotriva, se inrautateste si sunt necesare mereu fonduri, intretinerea caminelor fiind precum un sac fara fund. In perioada guvernarii trecute fondurile alocate pentru camine au fost mai substantiale si trebuie sa recunoastem ca lucrari mai importante de reabilitare s-au realizat atunci. Cu toate ca suntem prea saraci pentru a cumpara ceva ieftin, deci a risipi banii, practica este in toi mai peste tot. In loc sa se repare terasele, adica sa nu mai fie infiltratii de apa, din lipsa banilor se fac doar zugraveli proaste, de mantuiala. Practic, in unele camine nu se mai apeleaza la zugravi si zidari, ci femeile de serviciu pun mana pe pensula si vopsesc peretii pe ici, pe colo. Cum lucrarile sunt facute de nespecialisti si evident ca nu cu aceeasi atentie cum ar fi cele de acasa, la scurt timp vopseaua incepe sa se umfle, se scorojeste si se ajunge la situatia initiala. Plus ca infiltratiile continua si degradarea este in crestere.
Un tur facut pe la caminele studentesti ale celor doua mai mari universitati din Capitala si chiar din tara arata ca multi dintre studenti vor gasi la toamna, la revenirea in noul an universitar, aceleasi spatii insalubre. Cum foarte putini au bani sa-si permita sa stea la camine particulare sau la gazda in oras, studentii vor fi nevoiti sa se multumeasca cu ceea ce primesc, marea lor incantare fiind ca au totusi apa calda si caldura la discretie.
La Magurele, aceeasi jale
Platforma Magurele din apropierea Capitalei, care in anii '70-'80 era un cartier cochet, cu cladiri construite de Trustul Carpati, foarte multi isi amintesc de calitatea lucrarilor efectuate de respectiva firma de constructii, arata acum precum o comuna prafuita si uitata de lume. Un loc in care parca a stat timpul si nu mai astepti sa se intample nimic bun. Ca sa fie si mai izolati, in luna iulie RATB a scos mijloacele de transport in comun, masura ce a condus la nemultumirea celor care locuiesc in comunele ilfovene din jurul Capitalei, dar care fac naveta zilnic pentru a ajunge la serviciu. In locul autobuzelor si-au facut aparitia microbuzele particulare. Mai comode, este adevarat, dar pretul mai mare si imposibilitatea de a face abonament lunar ii fac pe unii localnici sa apeleze la biciclete sau chiar mersul pe jos. Revenind, cele cinci camine studentesti de la Magurele, foarte frumusele in anii '80, se transforma pe zi ce trece in ruine. Caminul G5, despre care am scris in ziarul nostru in urma cu trei ani, este in aceeasi stare. De fapt continua sa fie inchis de cinci ani, cu toate ca in fiecare toamna cererea locurilor la camin este peste oferta. In cei cinci ani Universitatea Bucuresti, in ograda careia este, nu a reusit sa faca nici un demers substantial si sa-l readuca in circuit, deci sa fie cazati studenti in cele aproximativ 400 de locuri cat are capacitatea caminul G5. Incremenit a ramas si gunoiul din camere si de la geamuri. Dupa cinci ani sticlele goale de pe pervazul geamurilor sunt la locul lor, fara ca vreo femeie de serviciu sa se fi invrednicit sa le adune si sa le arunce la ghena. Deh, o chestiune de bun-simt, regula care s-a cam uitat pe taramurile noastre, indeosebi in partea de sud a tarii! In urma cu doi ani s-a incercat renovarea acestuia, dar s-a oprit la foarte scurt timp. Muncitorii au apucat sa zugraveasca o foarte mica parte din exteriorul caminului, diferenta de culoare fiind vizibila si astazi. In rest, geamuri sparte, crapaturi, tocarie umflata si rupta, gunoaie etc. – o imagine completa a unui camin studentesc din Romania. Si, fara sa ne vedem parul din ochi, continuam sa speram ca vom intra in Uniunea Europeana, desi la cum se misca lucrurile pe la noi nu prea avem cum sa ne aliniem regulilor de pe acolo.
Celelalte patru camine studentesti de la Magurele, desi functionale, sunt pe zi ce trece mai degradate. De peste sase ani pe aici nu s-a mai vazut vreo zugraveala adevarata, ci doar carpeli facute de femeile de serviciu. Cele mai mari probleme sunt cu terasele. Vechi de cand s-au construit caminele, prin terase apa se infiltreaza fara nici o oprire. Peretii si o parte din tavane, de la etajul trei si pana la parter, sunt martorii tacuti ai infiltratiilor de apa si nepasarii Universitatii Bucuresti si Ministerului Educatiei si Cercetarii. Nici instalatiile sanitare nu sunt mai bune, unele incepand sa “cante” in toate felurile, pe langa faptul ca robinetele nu se mai strang.
“Confortul” este la el acasa – mobilier vechi de cand s-au construit caminele, peste 30 de ani, la unele WC-uri se trage apa de o bucata de sfoara ce sta spanzurata, paianjeni nestingheriti isi demonstreaza continuu maiestria la tesut, geamuri sparte, bucati de placaj pe la unele ferestre etc. Ce-i drept, nici femeile de serviciu nu se omoara cu munca. Praful si mizeria nu mai tin de fondurile alocate, ci doar de niste maini harnice care sa dea cu matura si cu o carpa uda. Si cum suntem deja la jumatatea lunii august si pe acolo nu a trecut nimeni din conducerea universitatii, ca de vreo echipa de muncitori nici vorba, este evident ca la toamna studentii care vor fi cazati la Magurele vor gasi acelasi “confort”.
Un miliard de lei pentru 28 de camine
La caminele din Regie, care apartin Universitatii Politehnica Bucuresti (UPB), fata de alti ani, situatia se prezinta mai bine. Pe acolo chiar se muncea si fiecare facea cate ceva. Caminele arata mai civilizat si la toate s-au refacut grupurile sanitare. In locul imaginii mizerabile de acum cativa ani, acum toate baile sunt cu gresie, faianta si instalatii sanitare noi, tamplaria a fost inlocuita cu cea din PVC si geam termopan etc. In baza programului de reparatii ale caminelor initiat in 2003 de MEdC, Banca Europeana de Investitii si Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, la UPB sunt in reparatii capitale caminele P5 si P6, care se spera sa fie gata pana la inceputul anului universitar 2005-2006. Anul viitor se asteapta sa intre in reparatii capitale alte doua camine – P7 si P8. Lucrarile concrete care se vor efectua in aceasta vara vizeaza: igienizarea partilor comune, reparatia hidroizolatiei la terasele a patru camine, plasele de distributie (tevile din subsol care asigura alimentarea cu apa rece, calda si caldura) la sase camine, placarea cu gresie a coridoarelor din caminele P13, P14, P17 si P18 si, daca vor mai fi fonduri, poate si in caminele P1, P2 si P3.
Din pacate, fondurile alocate de MEdC sunt total insuficiente, multe din lucrari facandu-se cu fonduri proprii ale UPB. “Fondurile necesare pentru a aduce nivelul de confort din complexul studentesc Regie, care are 26 de camine si o cantina functionala plus cele doua camine si cantina din complexul Leu, la normal – sa spunem Ungaria, nu alte tari dezvoltate din Europa – se ridica la 150-200 miliarde de lei vechi. Ei bine, anul acesta am primit cei mai putini bani. MEdC ne-a alocat “generoasa” suma de un miliard de lei vechi pentru toate caminele si cantinele. Un calcul foarte simplu arata ca ar reveni 30 milioane de lei pentru fiecare camin. Cu banii acestia nu se mai poate zugravi in zilele noastre nici macar o garsoniera. Daca vom merge in ritmul de un miliard de lei pe an, o sa reparam caminele din Regie si Leu in 150-200 de ani”, ne-a declarat Radu Manolache, directorul administrativ al complexului Regie.
Civilizatia studentilor…
Dupa ce ca saracia este mare si sumele de bani primite de universitati pentru camine sunt mici, indolenta unor studenti contribuie din plin la aspectul dezolant si mizeria existenta. In Regie, de exemplu, chiar daca la caminul P17 s-a schimbat toata tamplaria, nesimtirea unor studenti este fara margini. Plaseaza resouri electrice in dreptul geamurilor si gatesc, in general cartofi prajiti si ochiuri. Tot uleiul sare pe geamu-ri, care din transparente devin complet opace. Nu mai vorbim ca nici unul dintre locatarii camerelor nu se oboseste sa mai stearga tocaria de praf. Astfel de lucrari se mai fac toamna, cand vin studentii si mamele acestora pun mana pe carpa si lasa camera boboc. Dar nu pentru mult timp, ca tinerii au grija sa le murdareasca la loc. Alte geamuri, curios, sunt murdare si pe dinafara. Explicatia ne-au dat-o administratorii caminelor, si anume ca studentii, din lene, nu mai merg cu gunoiul afara, pana la ghena, ci il arunca direct pe geam. Asa ca, oricate dezinsectii s-ar face, imediat ce se intorc studentii isi fac aparitia si gandacii, intr-un concubinaj perfect. Din plictiseala, altii deseneaza cu multa stangacie peretii, uneori fiind doar scene cu conotatii sexuale. Concluzionand, viata in multe dintre caminele studentesti romanesti va fi promiscua, iar unele din nou nu vor primi autorizatie sanitara de functionare. Sansele de a iesi din aceasta stare sunt aproape zero… dar vom continua sa visam nauciti la UE.
