Clădirea-monument a Constanţei, Cazinoul, aşteaptă de ani buni un investitor care s-o repare. Mândria de altădată a oraşului a supravieţuit bombardamentelor a două războaie mondiale, epocii comuniste, dar după 1989, în lipsa unor lucrări de întreţinere, s-a degradat continuu, astfel că astăzi turiştii care se plimbă seara pe faleză sunt întâmpinaţi de un Cazino cu geamurile sparte, tavanele căzute şi pereţii cojiţi. Singurii care îşi fac veacul pe aici sunt porumbeii, pisicile, câinii comunitari şi… un paznic care se îngrijeşte ca imobilul să nu fie devalizat de hoţii de fier vechi şi materiale de construcţie. „Îmi pare rău că arată aşa. Pe vremuri obişnuiam să mergem la restaurantul de aici”, ne-a spus Anca Ionescu, locuitor al peninsulei. Cazinoul împlineşte pe 15 august 100 de ani de la inaugurare.
Cazinoul ar putea reveni în circuitul turistic şi cultural al oraşului, însă deocamdată sunt doar intenţii. Administraţia locală se află la a doua încercare de a concesiona clădirea unor investitori străini puternici. Prima oară s-a interesat de Cazinou o firmă israeliană, care în 2007 a negociat cu Primăria Constanţa preluarea clădirii pentru o redevenţă de 140.000 euro pe an, plus executarea unor lucrări de investiţii, estimate la 9 milioane de euro, ce urmau să fie derulate în următorii cinci ani. Imobilul urma să fie reabilitat complet, modernizat după standardele occidentale şi redeschis jocurilor de noroc în acest an. Până să vireze primul dolar în contul autorităţii locale, Queen Leisure International a dat faliment. În prezent primăria intenţionează să contacteze, prin intermediul Consulatului Chinez de la Consţanţa, investitorii chinezi în acest domeniu, care, cel puţin la stadiul declarat, s-au arătat interesaţi de vechiul Cazino.
O istorie zbuciumată
Prima clădire a Cazinoului a fost construită în 1882, lângă Farul Genovez. Cazinoul era o sală de paiantă, cu pereţii interiori căptuşiti cu scânduri vopsite în ulei, fiind utilizat pentru acţiuni de binefacere, baluri şi obiectiv turistic. Avea o sală de dans, două săli de lectură, două săli de jocuri şi o terasă. În iarna anului 1891, o furtună puternică a afectat clădirea. Experţii au propus, iar consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcţiei. În 1903 este consemnată prima iniţiativă de reconstrucţie a Cazinoului, ce urma să fie o clădire masivă, potrivit noului curent arhitectural al epocii. Sarcina a fist încredinţată unui tânăr arhitect franco-român de numai 32 de ani, Daniel Renard, care a conceput o structură inovatoare pentru acele vremuri, care respecta curentul Art Nouveau. În 1906 încep lucrările efective, iar pe 15 august 1910, de Ziua Marinei, Cazinoul este inaugurat cu fast. Iniţial, primăria a decis să păstreze Cazinoul doar pentru activităţi culturale, însă lipsa fondurilor şi costurile mari de exploatare a edificiului au determinat autorităţile să deschidă jocurile de noroc. În 1937, proiectantul Daniel Renard a efectuat ultima serie de lucrări pentru restaurare şi modernizare. În timpul celui de-al doilea război mondial, locul ruletelor şi meselor de poker a fost luat de paturi.
Cazinoul a devenit un veritabil spital de campanie, fiind chiar bombardat. Clădirea a rezistat atacurilor, însă întreg mobilierul de epocă a fost distrus. După terminarea războiului, o dată cu instalarea guvernării comuniste, edificiul a intrat într-un con de umbră. Ca un paradox, comuniştii au redat Cazinoului destinaţia iniţială pentru care a fost construit, respectiv sală de spectacole, restaurant şi loc de promenadă. În 1985, clădirea a fost retuşată şi reparată fără a se interveni în vreun fel asupra arhitecturii.
