Am aflat de intentia organizarii, in Bucuresti, a unui circuit automobilistic de formula 1. In acest fel, am intra in randul lumii bune, cea care a dat campioni mari ai volanului, de la Nicki Lauda la Schumacher, existand speranta ca acesta din urma sa concureze in metropola noastra spre a-si adauga un trofeu dambovitean la numeroasele cucerite pana acum.
In locul florilor de liliac
Evenimentul s-ar putea desfasura in primavara viitoare, cand, in locul parfumului florilor de liliac, asupra noastra va pluti, timp de cateva zile, mirosul gazelor de esapament ale vehiculelor ambalate la maximum. Ceea ce va schimba, desigur, faima Bucurestiului de oras al gradinilor in cea de oras foarte poluat. Se va spune ca nu suntem singuri in aceasta situatie si ca alte mari orase europene si americane gazduiesc asemenea intreceri sportive mecanizate. Chiar si vecinii nostri unguri au intrat in calendarul curselor automobilistice (faptul fiind spre satisfactia locuitorilor Budapestei) cu fum inecacios si zgomot asurzitor. Deosebirea consta insa in aceea ca metropola ungara este strabatuta de Dunare, ceea ce reduce amploarea poluarii atmosferei. Si, daca ne uitam pe harta competitiilor de acest fel, vom constata ca nici una nu se desfasoara intr-o zona centrala a orasului si ca mai toate au loc in camp deschis si in vecinatatea unor cursuri mari de apa. Or, circuitul bucurestean, asa cum este prevazut, urmeaza sa se desfasoare pe strazi ale centrului civic, in apropierea Dambovitei, a carei albie artificiala este incapabila sa purifice aerul in urma zilelor sortite automobilismului de performanta. Ceea ce ne deosebeste fundamental si de alte localitati care gazduiesc intreceri automobilistice si pe care soarta le-a ursit cu norocul unor cursuri mari de apa, cum sunt: Dunarea, Sena, Tamisa, St. Laurent etc., altele fiind, asadar, din start datele problemei. Dar ce nu face un primar zelos spre a spori renumele urbei pe care-o pastoreste!
Un spatiu selenar
Renume care, in trecut, se referea, printre altele, la multimea spatiilor verzi, astazi devenite parcuri de autoturisme cu si, mai ales, fara autorizatia primariei. Micile straturi de iarba de la marginea trotuarelor au fost distruse de rotile masinilor stationate fraudulos, dar cu ingaduinta tacita a primariilor. Iar arborii se ofilesc, din aceeasi cauza, mai repede decat s-ar cuveni. Pe scurt, daca nu se va interveni energic, Bucurestiul va oferi in curand imaginea unui spatiu selenar, pustiu si ostil vietii.
Picatura fatala
Asta in vreme ce in Occident municipalitatile incearca pe toate caile sa elimine factorii poluanti din orase, mergand pana la mutarea fabricilor in afara localitatilor si studiind, in acelasi timp, curentii de aer capabili sa indeparteze substantele daunatoare sanatatii oamenilor. La noi insa nici pomeneala de astfel de preocupari. Orice om de afaceri isi construieste fabrica acolo unde i se nazare si umple cartiere intregi cu gaze ce otravesc populatia, unele pe termen lung, altele pe termen scurt. La aceasta calamitate ecologica, noul circuit automobilistic adauga doar picatura fatala. Aceea care umple paharul sau, daca vreti, asaza bomboana pe coliva. Vorba cantecului: “Ce oras frumos!…”.
