In ultimul timp, responsabilii occidentali au prezentat lumii doua abordari diferite ale regulilor de negociere dedicate aceluiasi joc amenintator Ð pokerul atomic.
Jucatorii primei runde Ð Iranul aflat in negocieri cu europenii. Combatantii rundei a doua – Coreea de Nord si Statele Unite. In ambele cazuri, oficialii occidentali trebuie sa convinga autoritatile acestor tari ca este cazul sa renunte la intentii agresive si sa dea, macar in al 12-lea ceas, dovada de vointa de cooperare. Pe cand Phenianul nu s-a sfiit sa confirme oficial in luna februarie ca se afla in posesia armei nucleare, ayatollahii din Teheran au inceput la randul lor sa arate lumii “muschii” cu iz de ciuperca nucleara, in pofida faptului ca nu sunt expusi nici unei amenintari directe.
Argumentele aluzive ale negociatorilor iranieni cum ca tara s-ar simti incercuita de fortele americane sunt contrazise de “situatia din teren”, SUA avand de dus la bun sfarsit campania militara din Irak. Iar cat priveste Israelul, Ariel Sharon are destula bataie de cap cu retragerea din Fasia Gaza.
In aceste conditii, este interesant de vazut cum si-au abordat responsabilii americani si europeni partenerii de negocieri, pentru ca rezultatele obtinute de SUA sunt cu mult mai incurajatoare decat cele ale troicii europene. Diplomatii americani bunaoara au abordat un ton schimbat fata de Phenian, astfel ca, in pofida amanarii negocierilor pana pe 29 august, sansele de a ajunge la o intelegere legata de dezarmarea nord-coreeana sunt considerate “bunicele” de majoritatea analistilor. Mai mult, perioada “de respiro” va fi folosita la maxim atat de China (care va face presiuni asupra responsabililor nord-coreeni), cat si de catre Coreea de Sud (care va prezenta noi “momeli” pentru a-l determina pe Kim Jong-Il sa renunte la cursa inarmarii). Determinanta ramane insa atitudinea adoptata de responsabilii de la Washington Ð liderul de la Casa Alba numindu-l mai nou pe liderul nord-coreean “Mister Kim”. In plus, presedintele SUA a dat mana libera noului sau negociator cu nord-coreenii, Christopher Hill avand permisiunea de a ramane la masa negocierilor de la Beijing atat timp cat crede de cuviinta si de a trece chiar la intalniri bilaterale. Astfel, SUA au reusit sa “reinvie” niste negocieri ce pareau ingropate definitiv.
Nu la fel de inspirati s-au dovedit europenii, ale caror esecuri sunt vazute de analisti in primul rand ca rezultat direct al unor tehnici de negociere fundamental gresite. Desigur ca “paza buna trece primejdia rea”, dar amenintarea europeana cu “para” la Consiliul de Securitate i-a lasat indiferenti pe ayatollahi, care au trecut nonsalant la ruperea sigiliilor ONU aplicate uzinei de la Ispahan.
In consecinta, va trebui ca europenii sa-si revizuiasca grabnic oferta prezentata teocratilor iranieni. Pana acum cel putin, angajamentul “in forta” al diplomatilor nu a convins din pacate pe nimeni…
