După publicarea fotografiei cu băiețelul sirian mort în largul coastelor Turciei, guvernele europene „și-au luat mâna” de pe criza imigranților. Autoritățile ungare au permis trenurilor să treacă spre Austria și au organizat sute de transporturi spre graniță cu autobuzul. De sâmbătă, mii de imigranți au ajuns la München și continuă să sosească. Valul este însă departe de a se fi oprit, alte mii sosind din Turcia în insula greacă Lesbos, de unde se pregătesc să ia drumul prin Balcani către Europa de Vest.
Angela Merkel a ameninţat cu proceduri judiciare statele membre UE care încalcă acordurile cu privire la refugiaţi, într-o conferinţă de presă ținută la Essen, un oraș în care nu se întâmplă niciodată nimic, dar care are o concentrație neobișnuită de organizații media. Doamna Merkel a ținut să sublinieze că „politica în vigoare în Europa cu privire la azil nu funcţionează”, o referire la Acordul sau Reglementarea de la Dublin, potrivit căreia un solicitant de azil în Uniunea Europeană trebuie să se înregistreze în prima țară UE unde sosește, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru din punctul de vedere al amprentelor etc., și că dacă traversează ilegal granița într-o altă țară UE, atunci este returnat automat în țara în care a fost înregistrat.
Fostul președinte român Traian Băsescu a avertizat în acest week-end, de la Mamaia, că există două instituții europene care s-au prăbușit, Acordul de la Dublin și spațiul Schengen. Băsescu are dreptate dar, nemaiavând nici o responsabilitate, își poate permite să comenteze de pe margine. Mai grav este că cei care au responsabilități și trebuie să ia decizii, nu știu ce decizi să ia sau fug de ele.
Joi, Merkel și președintele francez, François Hollande, au convenit asupra obligativității statelor membre de a împărți povara valului de imigranți, și, dacă luăm în considerare refuzul unor state de a primi cote de imigranți, atunci mesajul german este corect. Dacă ești însă Ungaria, atunci este unul dezamăgitor, pentru că la momentul respectiv părea că întreaga povară a fost lăsată pe umerii Ungariei.
Viktor Orban a reacționat extrem de dur și a ieșit cu o declarație publică în care a afirmat că, în fond, dat fiind că imigranții vor să ajungă în Germania, este problema Germaniei, nu a Ungariei, apoi a deschis gara Keleti și a oferit în jur de 100 de autocare pentru refugiații care vroiau să treacă prin Austria, spre Germania.
De sâmbătă până duminică, aproximativ 10.000 de refugiați/imigranți au ajuns la München sau Dortmund trecând prin Austria. Germanii au fost pregătiți și i-au primit în mod civilizat, cu mâncare, ceai și fructe, urmând ca ulterior să se decidă între guvernul federal și landuri repartizarea lor. Dar, se pare, acesta a fost un eveniment singular. Merkel l-a sunat pe Orban pentru a sublinia că a fost un caz de urgență, care nu se poate întâmpla decât o singură dată, iar un consilier al premierului ungar a evocat chiar posibilitatea ca toate persoanele care mai sosesc în Ungaria să nu mai fie tratate drept refugiați – adică persoane care au dreptul să solicite azil –, ci drept imigranți economici, ceea ce presupune expulzarea lor automată.
Ceea ce este clar este că nimeni în Europa nu știe cum să abordeze și să rezolve această problemă și că toți încearcă să scape de ea. Între timp, turcii dau drumul valurilor de imigranți către Grecia, grecii nu fac față, ceea ce subminează și mai mult spațiul Schengen, iar țările din Balcani, nefiind în UE, îi conduc cât pot de repede pe imigranți spre granița ungară. O știre de sâmbătă anunța că pe insula Lesbos mii de imigranți s-au luptat cu poliția pentru că nu îi lăsau să plece suficient de repede pe continent. În scurt timp, gara Keleti va fi plină din nou și toată povestea se va relua.
