Armenia comemorează, vineri, un secol de la începutul deportărilor şi masacrelor din timpul Imperiului Otoman, în 1915, în urma cărora au murit 1,5 milioane de persoane, informează Mediafax.
„Comemorarea genocidului este cel mai puternic factor în formarea identităţii naţionale în Armenia”, declară pentru DPA Aharon Adibekyan, un sociolog din Yerevan, capitala ţării.
Citește și: Austria a recunoscut genocidul armean
Centenarul este marcat, anul acesta, de prezenţa preşedinţilor francez Francois Hollande şi rus Vladimir Putin, şi de o nouă controversă cu Turcia, al cărei Guvern face campanie împotriva recunoaşterii genocidului, invocând o „falsificare” a istoriei.
Preşedintele Recep Tayyip Edrogan l-a criticat pe Papa Francisc, după ce acesta a denunţat atrocităţile „primului genocid din secolul al XX-lea”, cerându-i pur şi simplu Suveranului Pontif să nu mai spună „prostii”.
Însă pentru cei aproximativ trei milioane de locuitori ai Armeniei, comemoraraea este un simbol al unităţii naţionale, în contextul în care până la zece milioane de armeni trăiesc în străinătate.
Citește și: Obama evită cuvântul „genocid” în discursul despre masacrarea armenilor
Numeroşi armeni din diaspora se vor afla printre sutele de mii de vizitatori aşteptaţi vineri la Memorialul Tsitsernakaberd, un complex situat pe un deal, la Erevan.
În apropiere se află Muzeul Genocidului, în care este expusă o colecţie impresionantă de fotografii ce le aminteşte vizitatorilor Holocaustul comis de naziştii german asupra evreilori, declanşat la 25 de ani după genocidul armenilor.
Complexul este străjuit de Muntele Ararat, muntele biblic pe care s-a oprit Arca lui Noe, simbolul naţional al Armeniei.
Faptul că vulcanul stins, acoperit de zăpadă, se află de cealaltă parte a frontierei – închise – cu Turcia le aminteşte armenilor suferinţa îndurată.
„De câte ori vedem Araratul, ne amintim nedreptatea”, declară Alexander Ovsepyan, un pictor care îşi vinde lucrările într-o piaţă de suveniruri din capitală.
Frontierele Armeniei au fost trasate în primele zile ale Uniunii Sovietice, care a cedat teritorii importante Turciei, inclusiv Muntele Ararat. Mulţi tineri armeni îşi percep ţara înconjurată de oponenţi – Turcia la vest şi Azerbaidjanul la est.
Relaţiile cu Azerbaidjanul sunt şi mai tensionate, din cauza conflictului îngheţat din Nagorno-Karabah, unde schimburile de focuri între militarii celor două părţi s-au intensificat în ultima perioadă.
„Faptul că politicienii turci nu acceptă ceea ce au făcut străbunicii lor este pur şi simplu nedrept”, declară Ruben, în vârstă de 28 de ani, un trecător, pe o stradă din Erevan.
Alţii se tem că şansele ca Turcia să recunoască genocidul scad. „Dacă nu se întâmplă după 100 de ani, probabil că nu se va mai întâmpla niciodată”, spune o tânără, Azmik, în vârstă de 23 de ani.
Cu toate acestea, evenimente de comemorare sunt planificate săptămâna aceasta la Istanbul, capitala de atunci a imperiului, unde autorităţile otomane au început programul deportărilor, vizându-i pe intelectualii armeni.
Armeni din întreaga lume sunt aşteptaţi să refacă un traseu care începe la Muzeul Islamic – fostul cartier general al poliţiei, situat de partea europeană, unde au fost încarceraţi primii armeni – şi care continuă la o gară situată în partea asiatică a metropolei, de unde erau expulzaţi.
