Au trecut mai bine de nouă ani de la publicarea Legii Educației Naționale. Cum apreciați efectele acesteia, după aproape un deceniu? Considerați că au fost și părți din lege care nu au fost respectate?
Întrebarea este improprie: Legea 1/2011 a fost aplicată în varianta originară, în care a fost gândită, până în septembrie 2012. După care a fost pur și simplu masacrată de guvernele criminalului vesel și guvernele Dragnea, prin 88 de acte de modificare… Cât timp a fost aplicată, în varianta în care am gândit-o, a produs efecte excepționale: cel mai mare salt din istorie la testele PISA (dacă tendința s-ar fi păstrat, azi, eram la același nivel cu Luxemburgul, de exemplu), înființarea învățământului profesional dual, pe model german, examene cinstite și eliminarea fraudelor, cruciada împotriva plagiatelor, clasificarea universităților, cu consecința falimentării fabricilor de diplome, laserul de la Măgurele, Școala Altfel, înființarea after-school-urilor, alegerea democratică a rectorilor, finanțarea pe bază de performanță reală a proiectelor de cercetare, scăderea abandonului școlar, clasa pregătitoare. Toate au fost rezultatul punerii în practică a Legii Educației, în varianta originară. Distrugerea ei, de către mafia educațională a PSD, a dus la rezultatele catastrofale de azi, vizibile cu ochiul liber. E păcat pentru copiii României: în 2012 legea începea să producă efecte bune, dar așa e în democrație, când votezi proști, ai parte de lucruri proaste.
Cum arată forma actuală a Legii 1/2011, față de cea publicată în timpul mandatului dumneavoastră de ministru? Cât de mult a fost schimbată și care au fost părțile cele mai importante modificate, în opinia dumneavoastră?
În variantă originară, era o simfonie, lăudată de Comisia Europeană. Acum e o manea. Nici măcar o manea bună. Ca să vedeți ironie: Republica Moldova a adoptat o lege izvorâtă din Legea Educației, de la noi, și au aplicat-o. Acum, Moldova e dată exemplu de creștere la testele PISA.
Cine a avut sau are interes să schimbe Legea 1/2011? Pe cine a deranjat?
Legea Educației a fost cea mai profundă reformă morală a României, după 1989. Evident că mediocrii și hoții au avut interesul să o schimbe. Sub o asemenea lege bună, mediocritatea și hoția nu mai erau acceptabile.
Ați făcut furori în mass-media prin scandalul cu Tudor Gheorghe. Conflictul este departe de a fi încheiat?
Numai în România adevărul ”face furori”. Am exprimat articulat și fără perdea ceea ce mulți oameni cred: România poate și trebuie să stea cu fruntea sus, nu cu mâna întinsă, victimizându-se și prezentându-se în lume ca victimă a propriei sale istorii, așa cum Tudor Gheorghe o descria, fix de ziua lui Ceaușescu. Eu, peste tot pe unde am activat, în lume, că a fost Franța, SUA, Japonia sau Germania, am făcut cinste României, nu fiind un plângăcios, ci fiind mai bun ca toți. Și nu sunt singur, majoritatea românilor sunt așa. Fix așa vreau să fie și România mea: puternică, sigură pe oamenii săi și pe viitorul ei. Azi stăm la masă cu Germania și Franța, nu cu Coreea de Nord, Cuba sau Congo, așa cum era înainte de revoluție. Și trebuie să fructificăm acest lucru prin excelența noastră, nu prin lamentări.
În vederea unei cariere politice, în continuare, nu vă interesează că ați pierde electoratul fan al lui Tudor Gheorghe?
Eu am spus și aplicat întotdeauna adevărul, și când eram în politică. Nu mi-a fost teamă că pierd electorat, nici când am făcut examene corecte, nici când am făcut cruciada antiplagiat. Nu ești în politică pentru a fi condus de simpatiile electoratului, ci pentru a-i face acestuia o ofertă despre cum vrei să îl conduci. Or, eu am vrut întotdeauna să conduc țara pe calea cea dreaptă, și, cât am fost în funcție, am făcut exact asta. Acum, nu sunt în niciun partid, dar sunt ceea ce am fost mereu: un om drept, curajos și ponderat. Nu mi-a închis gura nici regimul opresiv comunist, doar nu o s–o tac acum, pentru că se supără trolii pesediști.
Tudor Gheorghe este un recunoscut susținător al lui Victor Ponta. Vorbind de mandatul dumneavoastră de ministru, evident, ne amintim și de plagiatul lui Ponta. S-a spus că dumneavoastră ați dat articolul în renumita revistă de știință, care a prezentat plagiatul lui Ponta. Așa a fost?
Nu știam că Tudor Gheorghe, altminteri un artist, l-a susținut pe Ponta, dar iată! Asta dă și mai multă consistență spuselor mele despre Tudor Gheorghe! Cum poate un artist, al cărui fond de comerț este originalitatea (putem să-l acuzăm de orice pe Tudor Gheorghe, dar nu de lipsă de originalitate), să susțină un plagiator, care, ulterior, în opinia multor oameni, e și un criminal, vezi tragedia lanțului decizional – în capul căruia era Ponta – la Colectiv. Revenind: opera este disjunctă de caracterul omului, nu mă interesează să comentez calitățile (sau nu) artistice ale lui Tudor Gheorghe. Eu judec caracterul: mizerabil și toxic pentru România. Referitor la plagiatul lui Ponta, cel care l-a descoperit și făcut public merită Steaua României. Pentru că a avut curajul să se lupte lupta cea dreaptă, pentru România, cu mafia pesedistă, atunci când aceasta avea toată puterea, și nu se întrevedea momentul în care o va pierde. Omul sau oamenii respectivi și-au pus pielea în băț pentru adevăr.
De ce nu a înapoiat Victor Ponta banii pe care i-a încasat de la stat, pentru că a deținut acel titlu? Nu există o cale de atac în acest sens sau nu s-a vrut?
Pentru că Ponta este un abject personaj, care și-a făcut toată viața și cariera prin furt și minciună. Până și cariera politică și-a făcut-o prin tata-socru…
Credeți că Victor Ponta s-a spălat și acum este curat de acel scandal? Nu mai contează pentru electorat plagiatul său?
Oricât de mult s-ar fi spălat Ponta de păcatele trecutului, el are grijă să se murdărească zilnic. Pentru că asta știe el cel mai bine: să se complacă în noroi. El, de fapt, nu știe nimic altceva în afară de a se tolăni spectaculos în noroi. De altfel, toți cei care i-au fost aproape l-au părăsit. Nici pesediștii nu îl mai vor, iar oamenii cât de cât decenți fug din gașca lui, proro.
De teza de doctorat a Codruței Kovesi ce spuneți?
Nu am nimic de spus, dar sugerata punere în oglindă cu plagiatul lui Ponta pe care o faceți în întrebare mă obligă să observ că Ponta este cel care a schimbat, premier fiind, comisia care îi judeca furtul intelectual, pe când verdictul în cazul Kovesi a fost dat de o comisie care, pe hârtie cel puțin, părea să-i fie ostilă. Aș merge pe mâna verdictului.
Cum se poate ca teza generalului Florian Coldea, spre exemplu, să nu fie de găsit?
Este contrar spiritului și literei Legii Educației date de mine și de care am vorbit mai sus: tezele sunt documente publice și trebuie să fie disponibile oricând, oricui. Nu știam că a fost căutată și nu a fost găsită teza domnului Coldea.
Cum vedeți acțiunile actualului ministru al Educației, în scandalul legat de publicarea tezelor de doctorat?
Inițiativa anunțată a ministrei de publicare a tuturor tezelor este bună, dar torpilată de o verticală a puterii încă prezentă în sistem. Nu îmi e clar încă cine e capul acestei verticale a puterii ilegitime în sistem, dar odată identificat trebuie urgent înlăturat. Înțeleg, din presă, că doamna ministru vrea să facă publice toate tezele (sper că nu doar cele de după 2016) dar că se fac eforturi dinspre tot felul de structuri ca să se împiedice acest lucru, prin tot felul de tertipuri. Știu cum funcționează asta, și eu eram hărțuit de ”aparat”, ba că asta nu se poate, ba că astalaltă ar fi pe lângă lege etc. Or Legea Educației spune clar că toate tezele sunt documente publice, iar ministerul trebuie să le pună online.
Se poate vorbi despre independența CNATDCU, având în vedere că și în acest consiliu sunt și persoane cu interese politice?
Depinde cine îl numește. Atât CNATDCU cât și Comisia de Etică numite în mandatul meu erau deasupra oricărui control politic. Dacă eu sau premierul am fi îndrăznit să sugerăm vreo soluție acestor comisii numite în mandatul meu, în 5 minute acei oameni ar fi denunțat public tentativa. Cei numiți de mine erau incoruptibili, adevărați gardieni ai templului integrității academice. Sigur că, așa cum ne-a obișnuit, PSD a numit oameni controlabili sau care aveau o idee greșită asupra a tot ceea ce înseamnă integritate și performanță. Nu vi se par ciudate tărăgănările și lipsa de eficiență din perioada PSD, dacă e să comparăm cu ceea ce face Emilia Șercan?
Este CNATDCU un instrument ce poate fi folosit în campaniile electorale?
Nu sub o guvernare cinstită. Sub guvernările PSD orice poate fi folosit în campanie, mai ales oamenii aserviți care mint. Nu vă amintiți că despre mine, olimpic internațional și șef de promoție la una din marile universități ale Europei, cu doctorat magna cum laude cu un laureat Nobel, s-a spus că nu am bacul, falsificându-se un document oficial francez. Când o simplă căutare în ziare era suficientă.
Un proiect de modificare a Legii Educației Naționale, votat în Parlament, ce prevede ca numărul de mandate al rectorilor să nu mai fie limitat va ajunge pe masa președintelui, pentru promulgare. Cum vedeți acest aspect?
O mizerie. Iată, se vede acum de ce am fost atât de atacat: legea dată de mine limita strict numărul mandatelor la două.
Era perfectibilă legea, în forma în care a fost publicată? Au existat și erori în lege, în forma sa inițială?
Desigur, orice lege este perfectibilă. Am aplicat-o un an cu rezultate foarte bune, fără să schimbăm o virgulă. Trebuia lăsată să funcționeze patru ani, după care evaluat ceea ce poate să fie îmbunătățit. De exemplu, cred că posibilitatea sancționării profesorilor și de către minister, în cazurile serioase, ar fi fost bună. Altminteri, nu sunt prea multe lucruri care să se fi dovedit greșite sau incomplete.
Au fost și modificări pozitive aduse Legii 1/2011?
În afară de o corectură minoră în articolul 247 și 250 pentru a clarifica funcția de corepetitor, nu știu să fi fost introdus ceva util.
Există un nou proiect pentru o lege a Educației, despre care nu se mai știe mare lucru, în prezent. Știți ceva despre acest proiect?
Da. E de o prostie cruntă.
Ar fi mai bună sau mai slabă noua lege, așa cum se preconizează că ar arăta, față de Legea 1/2011?
Mult mai proastă. Ar legifera mediocritatea.
Este nevoie de modificarea Legii Educației Naționale după 10 ani?
Nu, este nevoie de revenire la Legea Educației din 2011 în variantă originară. Din păcate, totul e încă de actualitate, nu s-a făcut aproape nici un progres.
Ați văzut proiectul “România educată”? Ce ați putea să spuneți despre el?
E un demers diferit de cel făcut de Comisia prezidențială condusă de Mircea Miclea și pus în aplicare de mine. Noi am făcut un demers de tip expert, de sus în jos: cei mai buni experți ai României au făcut un diagnostic și pentru fiecare ”boală” găsită am propus – și legiferat prin Legea Educației din 2011– soluțiile corecte, oricât de nepopulare politic erau ele. Emil Boc a avut un curaj politic uriaș. Ne-am asumat nepopularitatea pentru a genera o transformare rapidă în bine. Demersul președintelui este de jos în sus, de tip consultare. Obiectivele asumate pentru 2030 sunt corecte, ele ar fi fost realitate în 2020 dacă Legea 1 ar fi fost lăsată în pace. Să vedem ce pune în aplicare când va avea un guvern cu care colaborează.
Când ați lucrat la elaborarea și, apoi, la publicarea Legii 1/2011, care au fost cele mai mari provocări? Unde ați întâmpinat obstacole?
Interesele ilegitime legate de bani și putere în sistem. Erau trei centri de putere retrograzi care se opuneau: rectorii pentru că le limitam mandatele și nu îi mai lăsam să fie și rectori și parlamentari și miniștri, sindicatele pentru că le luam puterea exercitată ilegitim asupra resursei umane și nu mai lăsam ministerul să fie agenție de colectat bani pentru sindicate (sindicatele iau direct din statul de plată al profesorilor 20 de milioane de euro anual, fără să dea socoteală nimănui despre cum cheltuiesc acei bani) și parlamentari care, pentru că plătiți cu bani sau funcții, susțineau mafiile universitare și sindicaliste descrise mai sus. Cea mai mare opoziție am avut-o la prevederea ca tezele de doctorat să fie publice, la cea care introducea incompatibilități și limitarea mandatelor rectorilor precum și la pensionarea la 65 de ani a profesorilor universitari. Eram șocat că în Parlament nimănui nu îi păsa de măsurile care făceau mai bună viața copiilor. Erau interesați doar de avantajele lor sau ale celor care îi răsplăteau.
Dacă ați mai ajunge ministru al Educației, ați veni cu o nouă lege? Unde credeți că ar fi nevoie majoră de schimbări?
Nu e deloc pe agenda vieții mele această posibilitate, dar orice ministru ar trebui să facă trei lucruri: primul să repună Educația pe un soclu moral solid. Fără plagiate, incompatibilități, fără nepotism și pile. Răsplătiți cei buni, sancționați cei care nu își fac bine meseria. Al doilea să revină la măsurile tehnice corecte din Legea Educației din 2011, singura lege din România lăudată oficial de Comisia Europeană. Subliniez însă că oricât de bune ar fi niște măsuri tehnice luate prin lege, ele nu valorează nimic dacă nu sunt așezate pe un soclu moral solid. Prima reformă care trebuie făcută în Educație este o reformă morală, pe care am început-o prin bacul corect și cruciada antiplagiat. Al treilea lucru, care se poate face urgent, fără vreo modificare legislativă, este formarea și selecție profesorilor. Profesorul la clasă, în fața elevului, este principalul element de succes în școli. Trebuie să trecem de la elaborat hârtii la acțiuni reale, în sala de clasă. Să nu uităm însă un lucru: schimbările bune sunt făcute de oameni buni. Or, la ora actuală, e greu să găsești oameni buni pentru că salariile miniștrilor sunt mult prea mici pentru ca profesioniști care nu au vocația sacrificiului să se expună mizeriei unei părți a presei reacționare. Eu am avut și am nervii tari, dar nu sunt mulți așa.
Cum apreciați prestația actualului ministru?
E mult prea devreme să măsurăm concret rezultatele muncii sale și nu vreau să fac evaluări pripite.
