Dupa ce chirurgii francezi au reusit in premiera mondiala o grefa partiala a fetei pe o femeie de 38 de ani care fusese desfigurata in urma muscaturii unui caine, comentariile, emotiile si problemele etice abunda.
Grefa triunghiului facial format de nas, gura si maxilar a fost realizata de o echipa din care a facut parte si profesorul Jean-Michel Dubernard, cel care a efectuat prima grefa a unei maini, in 1998, si prima dubla grefa bilaterala de maini si antebrate, in 2000. Grefa faciala s-a realizat in week-endul trecut, la Amiens, in nordul Frantei, medicii declarand intr-o conferinta de presa ca pacienta se simte excelent. Ea fusese grav desfigurata in mai de muscatura unui caine, dar, dincolo de consecintele estetice, rana a antrenat leziuni care s-au dovedit invalidante atat la nivelul vorbirii, cat si al masticatiei.
Riscuri
Chirurgii au considerat aceste rani “extrem de dificile, daca nu chiar imposibil de reparat prin tehnicile obisnuite de chirurgie maxilo-faciala”, drept care s-a recurs la aceasta grefa experimentala cu grad ridicat de risc din punct de vedere medical si psihologic. Transplantul a fost realizat plecand de la o grefa prelevata de la o donatoare aflata in stare de moarte cerebrala, cu autorizarea familiei. Potrivit medicilor francezi implicati, la sfarsitul saptamanii se va sti daca interventia este un succes sau va fi vorba de o respingere masiva. Este primul transplant de fata cu utilizarea pielii unei alte persoane. In 2004, intr-un aviz privind grefele fetei, Comitetul consultativ national francez de etica (CCNE) sublinia riscul esecului, “considerabil” la acest tip de operatie, si dificultatile psiho-logice, persoana grefata putand accepta acea fata, dar, de asemenea, putand-o refuza. Opunandu-se “inlocuirii totale a fetei”, Comitetul s-a aratat rezervat fata de grefele partiale cu donatori, fara insa a vedea totusi un obstacol formal in cazul recurgerii la o astfel de interventie ca ultima solutie. A trai cu fata altcuiva, chiar partial, este o situatie complexa din punct de vedere psihologic, dar nu reprezinta totusi o sfidare insurmontabila, arata specialistii, estimand ca pacientul respectiv se obisnuieste cu noua sa figura.
In cazul la care facem referire, medicii sustin ca intrebarile privind efectele psihologice asupra pacientei la trezirea cu nasul, buzele si o bucata de barbie apartinand altcuiva, mort, trec in plan secund. Se poate spune ca inainte a fost o catastrofa si acum este mult mai bine. Exista speranta. Chirurgii estimeaza ca trebuie asteptat pentru a vedea reactia pacientei, urmand o modelare a grefei – triunghiul nas-buze-barbie – pe osatura ei, evocand procedeele de reconstituire a fetei plecand de la un craniu, asa cum procedeaza paleoarheologii.
Reconstituirea plastica a fetei deschide posibilitati enorme, afirma specialistii referindu-se la cazurile de mutilati prin carbonizare, ale celor desfigurati de un cancer al fetei, de malformatii genetice, de gloante etc.
