Sufletul nostru are si stari frumoase, gingase, pline de sensibilitate, de duiosie… Dar, adesea, are si stari intunecate, involburate, la fel de dureroase ca si bolile trupului.
Voltaire noteaza cateva din starile bolnave ale sufletului pe care omul le traieste din cauza rautatii semenilor, a nedreptatilor de tot felul din societate: (…) tulburare, cutremurare, pasiune, manie, nebunie, furie, turbare: iata starile prin care trece acest biet suflet omenesc. Si inteleptul francez ne da acest sfat: Sa cautam leacuri pentru bolile sufletului, care sunt la fel de funeste si datatoare de moarte ca si bolile trupului. (…) Pacea inimilor noastre este cea mai mare bogatie. (Am citat din Voltaire, „Dictionar filosofic”).
Ba mai mult, un suflet curat, bun, senin, linistit poate fi tamaduitor pentru bolile trupului, asa cum ii scrie Descartes printesei Elisabeta de Boemia in „Pasiunile sufletului” (subiect despre care am scris doua ganduri).
O ectenie din Liturghia ortodoxa are aceasta cerere catre Dumnezeu: „Inger de pace, credincios indreptator, pazitor al sufletelor si trupurilor noastre, de la Domnul sa cerem”.
Si ma gandeam… Da, in fiecare zi a vietii noastre sa cerem lui Dumnezeu un inger de pace pentru bietul nostru suflet, atat de coplesit de tristeti, de deznadejdi, involburat, intinat de uraciunile si spurcaciunile acestei lumi in care traim!
