Amintiri cu caracter penal

Segolene Royal, candidata care are cele mai mari sanse sa obtina investitura din partea socialistilor francezi pentru a-i reprezenta in alegerile prezidentiale din 2007, se vede silita sa dea explicatii in legatura cu trecutul familiei sale. Fratele ei mai mare, Antoine, a facut declaratii care il implica pe un alt frate, Gerard, in scufundarea, in 1985, a vasului Rainbow Warrior, al organizatiei ecologiste Greenpeace.
Pe Antoine Royal l-a luat gura pe dinainte chiar in ziua in care sora sa anunta ca s-a inscris oficial in cursa pentru obtinerea investiturii Partidului Socialist. El a relatat pentru cotidianul „Le Parisien” ca Gerard, care era locotenent si agent al serviciilor secrete franceze (DGSE) in Asia, „a fost trimis in 1985 in Noua Zeelanda, in portul Auckland, sa saboteze Rainbow Warrior”. Antoine nu s-a oprit aici, adaugand si ca fratele lui i-ar fi spus ca el a fost cel care a pus bomba pe vasul ecologistilor.
Aceste declaratii au readus in atentia opiniei publice gravul incident de acum 21 de ani, din noaptea de 9 spre 10 iulie 1985, cand agenti ai serviciilor secrete franceze au aruncat in aer vasul Rainbow Warrior, ancorat in portul Auckland, pentru a impiedica protestele organizatiei ecologiste Greenpeace impotriva testelor nucleare efectuate de Franta in Pacific. Explozia a provocat scufundarea vasului si moartea unui fotograf aflat la bord.
Doi agenti francezi, comandantul Alain Mafart si capitanul Dominique Prieur (cunoscuti ca „falsii soti Turenge”, identitate pe care si-o luasera in operatiune), au fost arestati si condamnati in Noua Zeelanda la zece ani de inchisoare, dar dupa doar un an de detentie au fost transferati la baza militara franceza de pe atolul Hao. Acestea au fost insa singurele arestari si condamnari, iar ancheta privind acest caz a fost inchisa de autoritatile din Noua Zeelanda in 1991, in urma unei intelegeri incheiate cu guvernul francez, prin care Noua Zeelanda obtinea acces garantat pentru exporturile sale de carne si de produse lactate pe piata Uniunii Europene. In plus, Franta a platit si o compensatie de 7 milioane de dolari catre Noua Zeelanda si de 8 milioane de dolari catre Greenpeace.
In 1991, un suspect in cazul Rainbow Warrior a fost arestat in Elvetia, dar autoritatile de la Wellington au refuzat sa ceara extradarea lui, respectand acordul cu Franta, care le cerea sa nu mai continue investigatiile.
Cel mai probabil, aceeasi pozitie va fi adoptata si in cazul lui Gerard Royal, premierul Noii Zeelande, Helen Clark, declarand ca, in cazul in care s-ar incerca redeschiderea dosarului, „guvernul francez ar putea sa considere ca Noua Zeelanda actioneaza contrar angajamentelor anterioare”. Helen Clark a precizat si ca a cerut sfatul Ministerului Afacerilor Externe si Comertului din Wellington, care considera ca „Franta a raspuns deja pentru actiunile sale in fata legii internationale”.
Segolene Royal sustine ca a aflat din presa despre posibila implicare a fratelui ei (pe care il caracterizeaza ca fiind „un soldat excelent”) in scufundarea vasului Rainbow Warrior si ca i se pare o coincidenta curioasa faptul ca declaratiile incriminante au aparut chiar in momentul in care ea si-a anuntat oficial candidatura la investitura socialistilor.
Interesant este ca AFP a descoperit si un „specialist” care i-a cunoscut pe protagonistii operatiunii si care a declarat, pastrandu-si anonimatul, ca Gerard Royal a fost, intr-adevar, membru al grupului de comando, dar ca el a condus doar barca Zodiac cu care s-au deplasat agentii, nefiind el cel care a amplasat bomba la bordul vasului. Dar, cum spune un proverb francez, „Cine se scuza se acuza”.