„Eu nu mă ocup de chestiuni de afaceri” – a declarat[1] odată Viktor Orbán la o conferință de presă atunci când a fost întrebat cum au devenit miliardari ginerele, tatăl, vecinul și prietenul său din facultate. Nu există niciun nivel acceptabil de corupție în Ungaria, a spus acesta.
Același Viktor Orbán, cu câteva luni în urmă, lupta din răsputeri la Bruxelles pentru a se asigura că plata bugetului UE în valoare de 1,8 trilioane de euro și a pachetului de redresare în urma coronavirusului nu va depinde de respectarea statului de drept – inclusiv în ceea ce privește frauda și corupția. Guvernul lui Orbán a amenințat că va da un vot de veto întregului acord. La Forumul Strategic de la Bled din 2020, Orbán, a cărui platformă de candidat a fost lupta împotriva corupției, a etichetat Ungaria drept „o democrație reprezentativă plictisitoare”.[2] Atunci de ce un susținător al unui guvern bun și transparent ar fi atât de îngrijorat de monitorizarea UE?
Trebuie doar să ne uităm la modul în care guvernul lui Orbán a gestionat banii publici în timpul pandemiei. Primăvara trecută, în timpul primului val, prim-ministrul a anunțat că țara va achiziționa 5.000 de ventilatoare care le vor permite „tuturor [să] doarmă liniștiți.”[3] Potrivit celor mai pesimiste previziuni, Ungaria ar avea nevoie de maximum 8.000 de ventilatoare.
În ciuda acestor estimări, cabinetul a achiziționat 20.000 de ventilatoare. În scurt timp, a ieșit la iveală că mai multe mii dintre aceste aparate suplimentare au fost comandate de companii necunoscute care aveau legături cu politicieni din guvern – inclusiv consilierul pe probleme de afaceri externe al prim-ministrului.[4] De asemenea, jurnaliștii de investigație au dezvăluit că, în 2020, Ungaria a cheltuit cel mai mult din Europa pe ventilatoare[5] – plătind de zece ori mai mult decât omologii italieni și germani pentru ventilatoarele provenite din China.[6]Astăzi, aproximativ 16.000 dintre aceste aparate, cumpărate de antreprenori simpatizanți Fidesz, se află în depozite, guvernul neputând să le vândă. Nu a existat nicio investigație oficială în acest scandal.[7]
Industria turismului din Ungaria ilustrează maniera în care clientelismul s-a dezvoltat în timpul lui Orbán. Lovit puternic de pandemie, guvernul a distribuit 83 de miliarde HUF (230 de milioane de euro) industriei pentru reconstrucția hotelurilor. Însă o cincime din acest fond a fost donată unui singur lanț hotelier – Hotelurile Hunguest, care este deținut de Lőrinc Mészáros[8], un vechi aliat al lui Orbán. Acolitul prim-ministrului a devenit în mod miraculos cel mai bogat om din Ungaria, trecând în zece ani de la o carieră modestă de inginer local de gaze la statutul de cea mai bogată persoană din Ungaria. Suma alocată Hotelului Hunguest a fost egală cu suma alocată unor 5.166 de proprietari de hoteluri mici și pensiuni. În total, aproximativ jumătate din întregul fond de reconstrucție a hotelurilor a ajuns la proprietari care s-au aliat cu Fidesz.[9]
Însă Mészáros nu este singurul: pandemia a oferit o mulțime de oportunități afacerilor aflate în legătură cu Fidesz. Primăvara trecută, atunci când Comisia Europeană le-a permis statelor membre să folosească fondurile structurale pentru gestionarea crizei, guvernul lui Orbán a făcut în așa fel încât aceste fonduri suplimentare să fie folosite pentru împrumuturi cu care să fie cumpărate companii depreciate.[10]
Orbán a anunțat cu mândrie că, din 2010, numărul „proprietarilor maghiari” a crescut în sectorul energetic, sectorul bancar și mass-media, de la 20-30% până la peste 50% – mai multe schimbări ale conducerii fiind planificate în sectorul de vânzări alimentare, sectorul informației și comunicațiilor, industria de construcții și industria feroviară.[11] Totuși, acesta nu a menționat și faptul că acest obiectiv al „proprietarilor naționali” este motivat politic și că se realizează exclusiv în beneficiul acoliților săi.
Pandemia a oferit o acoperire pentru o serie de mișcări prin care Fidesz și-a consolidat puterea. Anul trecut, partidul lui Orbán a modificat constituția Ungariei pentru a noua oară din 2011. Un amendament aparent banal, însă cu un rol posibil crucial, l-a reprezentat introducerea unei definiții noi a ceea ce constituie un „fond public”.
Noile reguli înseamnă că, instituții publice odată independente sunt acum reglementate printr-o majoritate de două treimi formată din parlamentari Fidesz, permițându-i guvernului să umple consiliile de conducere ale acestor instituții cu politicieni din Fidesz și loialiști ai partidului. Guvernul poate apoi să transfere fonduri publice acestor fundații pentru a-și subvenționa operațiunea. Schimbarea înseamnă că fondurile publice au devenit, de fapt, „privatizate”. În trecut, instanțele maghiare au cerut ca astfel de instituții publice să transparentizeze cheltuirea fondurilor primite[12]. Însă acest lucru nu va mai fi posibil, noile reguli obligându-i pe judecători să ignore corupția orchestrată la nivel guvernamental și ascunsă în fundațiile și întreprinderile deținute de stat.
În consecință, administrația lui Orbán a transferat o bogăție publică însemnată unor fundații publice nou-stabilite – o mișcare ce a accelerat privatizarea centrelor educaționale și de cercetare din cincisprezece universități de stat. Guvernul este cel care ține acum frâiele financiare ale universităților și care poate pune excepțional de multă presiune pe profesori și personal. Rezistența de mai multe săptămâni a studenților și profesorilor din renumita Universitate de Artă Teatrală și Cinematografică (SZFE) din Budapesta, de anul trecut, a fost un exemplu al luptei disperate, însă sortite eșecului, cu care se confruntă acum instituțiile odată independente.
Distribuirea și externalizarea vastelor fonduri publice către antreprenori acoliți ai Fidesz și instalarea unor figuri ale partidului în consiliile de conducere vor fi dificil de inversat chiar dacă partidul lui Orbán pierde puterea. Astfel, nu a fost deloc o surpriză atunci când, în timpul dezbaterilor aprinse asupra bugetului UE și fondului de redresare, Orbán i-a îndemnat pe liderii europeni să distribuie fondurile rapid și să discute mai târziu despre regulile statului de drept.
Haosul provocat de Covid-19 s-a dovedit a fi util pentru Viktor Orbán și ceilalți care sunt pregătiți să depășească limitele legii. Prin urmare, este vital, chiar și în această perioadă dificilă, ca UE să monitorizeze și să intervină. Fără un sistem eficient de control și echilibru, distribuirea abuzivă a bogăției la o asemenea scară largă va submina în curând oportunitatea de schimbare democratică a guvernului. În Ungaria, acest lucru este în joc.
