Dacă profesorii care chiar iubesc să-și practice meseria erau săturați până peste cap de școala “abrambonline”, din care învățământul românesc părea să nu mai aibă ieșire, autoritățile centrale s-au gândit să le ofere două tipuri de predare, online și față în față, simultan.
Marea provocare pentru dascăli este acum să livreze un proces didactic de calitate acceptabilă, în două direcții și înt-un interval de timp extrem de compact.
În localitățile unde rata de infectare cu COVID-19 este de peste 3/1.000 de locuitori, profesorii au mari dureri de cap și nu de la contaminarea cu virusul, ci de la sarcinile ce le-au fost trasate.
Sunt multe cazuri în care un profesor trebuie să le predea elevilor din sala de clasă și, tot în timpul programului său, să țină și cursuri online.
E limpede că marii experți din ministerle Educației și Sănătății plantați în aceste instituții de coaliția de guvernare, nu au citit nici măcar o pagină din introducerea unei lucrări de pedagogie, cât timp apreciază că în condițiile enunțate mai sus se poate pune problema unui act didactic de calitate.
Ministrul Sorin Cîmpeanu a reușit să impună trimiterea elevilor din primar și din clasele terminale la școală, până la o rată a incidenței de 6/1.000.
Este însă tot o măsură insuficientă, ce denotă o gravă lipsă de curaj a actualei guvernări.
Învățământul românesc nu va ieși din criza actuală, în care a fost aruncat din timpul anului școlar precedent, cât timp vor fi luate numai jumătăți de măsură care să susțină organizarea unui proces didactic ca la carte.
Statele civilizate ale Europei au realizat că școlile nu mai pot fi închise.
Noi când vom avea acest curaj, domnilor miniștri ai Educației și Sănătății?
