La cinci ani după revoluția pro-occidentală din Piața Maidan, ucrainenii au sfidat din nou puterea într-un episod spectaculos și au ales, fără violență sau incidente, un actor de comedie, care a promis „distrugerea sistemului“, o provocare față de clasa politică în care contracandidatul acestuia, fostul premier, oligarhul Petro Poroșenko, este veteran.
Acesta din urmă și-a recunoscut înfrângerea și și-a felicitat adversarul, promițând că nu va părăsi viața politică. Poroșenko a plătit la acest scrutin -pentru -incapacitatea de a pune capăt conflictului din estul țării, scandalurilor repetate care au afectat clasa politică în mandatul său de premier și dificultăților economice ale Ucrainei, una dintre cele mai sărace țări din Europa.
Zelenski, devenit, la 41 de ani, cel mai tânăr președinte al Ucrainei, preia conducerea unei țări care se confruntă cu numeroase probleme, în special o economie în dificultate și un război în curs contra forțelor separatiste din Donbas, susținute de Rusia, război care a făcut deja peste 13.000 de victime. Acest umorist și producător de succes, fără experiență politică, a realizat o victorie electorală perfectă – niciodată un președinte ucrainean nu a obținut o susținere atât de masivă. Opțiunea ucrainenilor reprezintă o schimbare profundă, însoțită însă de numeroase incertitudini.
Zelenski este cunoscut pentru rolul jucat în serialul TV ucrainean „Slujitorul poporului“, cel al unui profesor ales brusc la președinția țării după pronunțarea, în fața studenților, a unui discurs asupra corupției. În cursul campaniei, actorul de comedie a oferit puține informații privind politica sau proiectele sale pentru președinție, sprijinindu-se pe înregistrări video virale, concerte umoristice și glume în locul campaniei tradiționale. Asemenea personajului său de pe micul ecran (președintele fictiv din seria televizată), Zelenski a promis că va face ordine în politică și va pune capăt controlului oligarhilor asupra Ucrainei, dar nu a oferit nimic precis. A oferit, în schimb, ucrainenilor sentimentul că politica ar putea fi altceva decât ceea ce au cunoscut până acum.
„Asistăm la nașterea unui proiect politic cu adevărat unic. Un reality-show în care fiecare poate participa“, comenta înaintea votului politologul Balacz Jarabik, de la Centrul Carnegie. Este vorba de un populism de tip nou, un populism „simpa“, pro-european, care nu caută clivaje, ci elemente pentru reunificare.
Kolomoiski, în culise?
Îngrijorări au fost exprimate în legătură cu relațiile sale strânse cu controversatul oligarh Igor Kolomoiski, unul dintre cei mai redutabili actori ai scenei ucrainene și patronul televiziunii care a produs serialul în care s-a afirmat Zelenski. Actorul a publicat o dezmințire după ce Poroșenko l-a numit „marioneta lui Kolomoiski“, deși numeroși membri ai echipei sale de campanie aveau legături cu oligarhul. În Ucraina, oligarhii controlează politica și economia, dețin propriile armate, iar Kolomoiski nu face excepție, având propria-i miliție și, printre altele, interese în compania ucraineană de gaz.
Semne de întrebare persistă și în privința anturajului lui Zelenski, anturaj în care reformatori stau alături de persoane provenite din echipele lui Kolomoiski. O ultimă incertitudine privește întinderea puterii de care va dispune echipa noului șef de stat și, mai ales, o eventuală majoritate parlamentară. În mod cert, el se va confrunta cu forțele pe care le-a înfruntat în campanie – cele ale lui Poroșenko, ale fostului premier Iulia Timoșenko și, desigur, cele ale reprezentanților oligarhilor, cu relații solide în teren.
În pofida zonelor de umbră, venirea la putere a lui Zelenski constituie o schimbare considerabilă în politica de la Kiev, dar, potrivit Le Monde, va -urma o perioadă grea, cea a dominației oamenilor politici formați în anii 1990, într-un amestec între practicile sovietice muribunde și cele ale capitalismului brutal. Ca urmare, sarcina noului președinte al Ucrainei este uriașă.
„Spargerea sistemului“ promisă în campanie – sub presiunea Rusiei agresive, decisă să facă în așa fel încât să eșueze vecinul său – va fi mai dificilă decât obținerea încrederii alegătorilor.
