România pare a fi convergentă planului dezvăluit de Yuval Noah Harari, în cartea Homo Deus, de obținere a unui coeficient al inteligenței omenirii de sub 40, prognozat pentru anul 2050. Altfel, nu se explică de ce Ministerul Educației a dat așa probe ușoare la BAC-ul de anul acesta, cu întrebări având răspunsurile sugerate.
Iată subiectul de două puncte de la proba de Istorie! “Transformarea Transilvaniei în Principat autonom sub suzeranitatea Porții [Imperiul Otoman] a însemnat o grea lovitură dată Habsburgilor, pentru care potențialul economic al acestei provincii reprezenta o puternică atracție. 1. Numiţi Principatul autonom precizat în sursa B!” La început toți am crezut că e o glumă de net.
citește și: Șlagărul verii în UE: Dreapta europeană urcă, stânga coboară
Lecturând subiectele date și la Limba și Literatura Română, ca unii care n-au trecut prin viață ca matrozul prin politică, ne dăm lesne seama că au fost date pentru a le facilita elevilor care n-au citit nimic la viața lor calea spre universitate.
Unde vreți să ajungeți dacă citiți? Întreba odată Traian Băsescu pe cei din anturaj, surprinși cu o carte în mână. „Eu nu am citit nimic și am ajuns președinte,” a dat tăioasa replică neacademică.
Șmecheria cu textul dat ajută necititorii la rezultat
La subiectul I, candidații la examen au primit un fragment din „Ion Creangă. Viața și opera” de George Călinescu. Punctul A de la primul subiect începea cu câteva cerințe, la care absolvenții de clasa a XII-a trebuiau să dea răspunsuri punctuale. La punctul cinci, li s-a cerut să prezinte în 30-50 de cuvinte o trăsătură morală a lui Ion Creangă, așa cum reiese din textul dat.
Potrivit punctului patru, elevilor cu elementara la bază și liceul la vârf (viitorii securici) li s-a dat să comenteze ”particularitățile unui text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.”
Parcă am prevăzut subiectele de anul acesta. Cunoscând patima mea pentru citit, zeci de părinți mi-au cerut „la îngrășatul porcului” să le examinez odraslele. Le-am îndrumat degeaba ochii și mintea către “Ion” și “Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război,” roman mai actual ca oricând. N-au pus mâna pe vreo carte! Au parcurs referatele de pe net. Calea spre îndobitocirea neamului e deschisă. În loc să ceară interzicerea TikTok – vezi Doamne, că ar putea chinezii să spioneze discuțiile Marghioalei din Dămăroaia cu Vetuța din Cuca Măcăii, despre cum se bate fasolea – SRI-ul mai bine ar prezenta în CSAT o propunere de scoaterea referatelor de pe google. Ar fi o probă de apărare a educației naționale.
Elevii s-au obișnuit să nu mai citească nimic. Primesc de la profesori un fragment dintr-o carte, pe grupul de Whatsapp, pentru a-l comenta. Si dăi și luptă!
Ieri, absolvenții de liceu au dat proba la Biologie. Au avut de ales între Anatomie și Biologie vegetală. Subiectele s-au bazat mai mult pe logică decât pe lecțiile învățate. Ne-am șocat citindu-le! Se dă cantitatea de apă din sânge (90%) și greutatea pacientului (un copil). Candidaților la diplomă li se cerea să calculeze masa apei din organism.
Ca unul care dădea la Medicină și nu reușea să scoată peste nota șapte la Biologie, acum înțeleg de ce tocilarii și fii de securiști mi-o luau înainte. Căutam mereu logica anatomiei umane și nu papagalicismul de manual. Azi, cred că luam zece cu brio. Dar vremurile nu se mai întorc.
„Moara cu noroc” nu e o moară
Recent, l-am întrebat pe un june nejunimist care e ultima lucrare pe care a dat-o la Limba și Literatura Română. Un fragment din “Moara cu noroc.” L-a comentat fără să știe personajele principale ale povestirii, nici că Ion Slavici s-a născut la optzeci de km de școala sa. Nimic. Blană.
Marile edituri românești n-au cui să se plângă. În ultimii ani, vânzările de carte s-au prăbușit.
Recent, am fost la întâlnirea de patruzeci de ani de la terminarea Liceului C.D. Loga din Timișoara. Fosta noastră clasă este acum bibliotecă. Am răsfoit o serie de manuale școlare. I-am chemat pe foștii colegi să vadă minunea: existau cărți nedeschise.
Profesorii ne-au explicat că nu se mai parcurg temele de manual. Fie că mai există Adriana Esca în cărțile de istorie, fie că sunt fragmente din Ioan Aurel Pop, degeaba. Nimeni nu le citește.
Pașii spre imbecilizare sunt asistați
Internetul e de vină? Categoric, nu. Părinții, în primul rând, apoi profesorii, sunt în clasamentul vinovăției. Nu știm dacă jurații noii Legi a Educației nu ar trebui să fie trimiși într-un oraș de 15 minute și puși să citească “Pădurea spânzuraților” cu voce tare. Vă dați seama? Le-ar fi mai greu decât să care în spate “moara cu noroc.” Astfel, îmbuibații neamului ar afla și ei de unde vin vorbele: „ce-i în mână nu-i minciună,“ „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii.“ Sau de ce Lică Sămădău e în toate ce sunt și râd azi la soarele încălzit global.
Ne paște insurecția imbecilismului cu rang de virtute în Minunata lume nouă! Trist e că miniștrii educației “pun în operă” Directiva Davos.
Ne mai aducem aminte vorbele lui Spiru Haret? “Cum arată azi școala, așa va arăta în viitor țara.” Pe învățători, cine-i examinează la mansardă?
P.S. La Liceul Teoretic Național – o școală privată – încă se mai învață în ritmul generațiilor noastre. Am observat cu ochii mei.
VOCILE LUMII
Costi Rogozanu
Profesor de școală și publicist
“O formulare a subiectului III precum cea de azi ” particularitățile unui text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu” înseamnă, în traducere: scrie și tu ce-ți trece prin cap despre proză. Singura eroare gravă ar fi să încurci autori și opera. Dup-aia torni tot ce ai tocit despre două romane pe care 80% nu le-au citit. ”Ion” sau ”Ultima noapte…” nu sunt deloc ușoare,” scrie Costi Rogozanu, în editorialul “Subiectele la română la BAC 2023, o glumă nesărată. De ce e profund greșit faptul că sunt atât de ușoare,” din ziarul Libertatea.
