Săptămâna trecută, la summit-ul G20, am avut parte de o surpriză imensă. După mai bine de 20 de ani de negocieri, guvernele ţărilor Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay) au bătut palma cu Uniunea Europeană pentru un acord de liber schimb.
Numai că lucrurile nu sunt atât de simple precum par. Franţa, unul dintre cei mai puternici critici ai acestui acord, deja dă înapoi. Oficialii de la Paris nu sunt pregătiţi să meargă mai departe cu înţelegerea, potrivit unei declaraţii a purtătorului de cuvânt a Guvernului Francez, Sibeth Ndiaye. Şi, pentru că nu au fost consultate, societăţile civile din America Latină şi Europa au început să critice şi ele acest acord istoric.
Pentru UE, acest acord ar deschide o imensă nouă piaţă pentru automobile şi produse chimice, în timp ce ţările sud-americane ar putea să exporte carne, ethanol şi zahăr. Potrivit lui Jean Claude Junker, 772 de milioane de oameni ar beneficia de acest acord, care ar duce la crearea celei mai mari pieţe din lume.
Franţa cere măsuri de siguranţă
Printre cerinţele Franţei se numără protecţia pădurii tropicale amazonieie, dar şi măsuri de siguranţă pentru crescătorii de vite din Franţa. De altfel, Franţa şi Italia sunt singurele ţări care se mai opun acestui acord. Fermierii se tem că sud-americanii vor reprezenta o competiţie ieftină şi insistă ca exportul de carne să fie limitat la cel mult 100.000 tone.
Şi, dacă fostul guvern brazilian nici nu voia să audă de aşa ceva, actuala conducere a ţării a acceptat să exporte doar 99.000 de tone de carne spre UE. Cu toate astea, cele două ţări europene sunt încă greu de convins.
Este un lucru sigur că liderii Uniunii Europene au nevoie de cât mai multe succese pentru a-şi îmbunătăţi imaginea la nivel mondial, dar şi pentru a-şi justifica apartenenţa la comunitate. Şi, dacă luăm în calcul şi că există deja o dispută la nivel înalt între China şi SUA, un astfel de acord ar veni exact la fix, ca un semnal pozitiv pentru ambele părţi.
