Bătălia finală dintre stânga globalistă și dreapta tradițională se dă în Franța. Emmanuel Macron și Marine le Pen au intrat pe ultima sută de metri în cursa pentru Élysée. Duminică, vom afla cine va birui. Neomarxistul sau suveranismul?
Cifrele din sondaje neagă evidența, plasându-l pe Macron favorit. Francezii s-au săturat de progresism. Dar și de un război care nu e al lor. Noul iluminism corect politic pâlpâie ca o lumânare fără seu. Mulți intelectuali știu ca noi: Ucraina e un proxy. Vor vota duminică francezii răul necesar sau le răstoarnă corifeilor Noii Ordini Mondiale masa-n cap?
Franța fierbe. Partidele tradiționale sunt la podea. Pugilistul multinaționalelor se ia la trântă cu luptătoarea pentru cauza Franței eterne.
Bătălia finală dintre stânga globalistă și dreapta tradițională
În prima săptâmână de campanie electorală pentru turul doi al alegerilor prezidențiale, Macron și le Pen s-au duelat de la distanță. Vorbele aruncate unul celuilalt aveau gust de plumb, relevă presa franceză.
Arbitrul rundei decisive – nu doar pentru Franța – ci pentru întreaga constelație europeană este Jean-Luc Mélenchon, preferatul tinerilor și al clasei muncitoare. Un stângist anti-establishment a obținut un neașteptat scor de 21 de procente în primul tur.
Graficul publicat ieri de Politico.eu despre repartizarea voturilor francezilor din prima rundă, pe categorii de vârstă, evidențiază două aspecte: Marine le Pen este net câștigătoare la grupele de vârstă 18-24, 25-34, 35-49, 50-59 de ani. Însă, se prăbușește la pensionari. Tinerii o preferă mai mult pe ea, decât pe arhitectul unei construcții globaliste (vezi grafic mai jos).
Deci, arbitrul rundei finale e Jean-Luc Mélenchon. Ciudat, mesajele sale anti UE nu au speriat niciodată Bruxelles-ul. Doar cele ale lui Marine le Pen.
Sâmbătă s-a publicat mult așteptatul sondaj despre distribuirea voturilor mélenchoniene în turul doi. Aproximativ 41 % s-ar duce mai degrabă către Macron, față de 24 % spre Marine le Pen. 35 % ar sta acasă.
Procentul nehotărâților este încă mare, pe toate grupele de vârstă
Alegătorii acestui arbitru împărtășesc o profundă neîncredere atât în NATO, cât și în UE, spunând că nu mai doresc ca legislația franceză să mai fie subordonată dreptului UE.
Mélenchon este un fost socialist care și-a construit propria mișcare anti-establishment în urmă cu mai bine de un deceniu. A repetat adeseori că programul său pentru Franța este incompatibil cu regulile de astăzi ale UE. El era pregătit pentru „o confruntare” cu Bruxelles-ul, dar n-a fost să fie.
În urmă cu cincizeci de ani, studenții de la Sorbona au uimit lumea. Mărșăluind cu pumnul ridicat (semnul stângii marxiste) și cu cărticica roșie a lui Mao, au stârnit fiorii lumii. Ei voiau comunismul.
citește și: Ultimul Aristocrat
La sfârșitul săptămânii trecute, învățăceii de azi s-au adunat tot în curte la Sorbona, pentru a li se auzi din nou vocea. Ei sunt nedumeriți. Au de ales duminică, vorba Politico.eu, între ciumă și holeră. Chiar dacă liderul de extremă stângă le-a spus alegătorilor săi să nu voteze pentru Marine Le Pen în turul tur, studenții nu îl vor sprijini pe Emmanuel Macron.
Doar cei care nu cunosc Franța profundă și nu știu istoria recentă pot zice că Macron iese biruitor. Sigur că factorul extern va da decisiva. Și de aceea suntem rezervați.
Aura jupiteriană sau cine numără voturile
Dacă intri pe grupurile franceze, constați imensa nemulțumire a alegătorilor față de neoliberalismul lui Macron, un internaționalist ce-și pierde, pe zi ce trece, aura jupiteriană.
Miercuri are loc singura dezbatere între cei doi. Actualul președinte luptă împotriva încălzirii globale, iar le Pen anunță că va închide eolienele și va tăia subvențiile pentru energia regenerabilă. Multe teme sunt în dezacord.
Lupta se dă între două doctrine: una promovată de le Pen, de protecționism și naționalism economic, iar alta de angajare a Franței, împotriva încălzirii globale. În actualul context internațional al crizei energetice, detașamentele de asalt ale apărătorilor libelulei par fără chef să mai lupte pentru apărarea drepturilor focilor la frig, în ținuturile nordice.
Ideea naționalizării de autostrăzi și companii este reluată iar. După cel de-al doilea război mondial, cincisprezece unități mari economice au fost naționalizate. În Franța, procedura nu e nouă.
Ieșirea din NATO nu e sfârșitul lumii pentru francezi
Dintre toate dilemele societății franceze, apartenența la NATO sau la UE dau cele mai mici griji. Francezii nu sunt europeniști din context, ci din vocație.
Marine le Pen sperie doar străinătatea și intubații la principiul că NATO pune și suzeta, în caz că plânge copilul. În timpul campaniei electorale a anunțat că va scoate Franța din NATO. E ceva nou? În 1996, Charles de Gaulle, supărat de supremația SUA, a procedat la fel, expediind cartierul general al Alianței Nord Atlantice la Bruxelles. NATO avea sediul la Paris. Doar în 2009, președintele Nicolas Sarkozy a readus Hexagonul în structurile de comandă ale NATO. Totuși, ecuația zilelor de azi, dă cu minus pentru francezi. SUA se duelează cu Rusia peste teritoriile republicii inventate de bolșevici. Ce interes ar avea francezul să lupte pentru Ucraina?
Să nu uităm: nu e important cine votează, doar cine numără voturile! Vorba lui Stalin.
Este pentru prima oară în istoria modernă a Franței când proletariatul “soulever la guillotine.”
Vocile lumii
RFI
Post public de radio
Unde vor merge cele 7.714.574 de voturi ale lui Mélenchon? Întreabă un reporter al RFI. “Există trei categorii de votanți: cei de peste 65 de ani, protejați de criza economică, vor opta pentru Macron, grupa 18-64, cu Le Pen, iar aproape 40% sunt nehotărâți,” relevă un material publicistic al RFI despre lupta dintre Macron și le Pen pentru atragerea voturilor stângii radicale.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
