Ieri seară, în jurul orei opt, la un spital din Esztergom, s-a stins din viață legenda fotbalului maghiar, Jenő Buzánszky. La 4 mai ar fi împlinit 90 de ani. Campion olimpic în 1952 și vicecampion mondial în 1954, Buzánszky a fost fundaș dreapta în unsprezecele de aur al Ungariei, care în toamna anului 1953 învingea Anglia, pe Wembley, cu 6-3, în ceea ce s-a chemat mai târziu meciul secolului.
După moartea portarului Gyula Grosics, pe 13 iunie 2014, Buzánszky rămăsese ultimul jucător în viață din formula clasică a echipei de aur: Grosics – Buzánszky, Lóránt, Lantos – Bozsik, Zakariás – Budai II, Kocsis, Hidegkuti, Puskás, Czibor.
Jenő Buzánszky și-a început cariera de fotbalist la 13 ani, jucând apoi la mai multe echipe de club din Ungaria. A adunat 330 de meciuri, 274 dintre ele jucate în prima ligă. Debutul în națională l-a făcut în 1950, jucând de 49 de ori sub culorile țării sale.
În toată cariera de jucător a rămas fidel echipelor din provincie, refuzând ofertele marilor cluburi budapestane, lucru pe care însă nu l-a regretat niciodată, chiar dacă rezultatul cel mai bun obținut cu o echipă de club a fost clasarea pe locul cinci al primului eșalon maghiar.
După încheierea carierei de jucător, a obținut diploma de antrenor, rămânând aproape de pasiunea sa. În 1993 a devenit membru în conducerea Federației Ungare de Fotbal. A primit mai multe distincții, în 2008 fiindu-i dedicat și un volum biografic.
