A fost desemnat candidat al partidului Elenei Udrea doar pentru a masca, o vreme, personalizarea acestei formațiuni. S-a lăsat impresionat de faptul că președintele Traian Băsescu a semnat pe listele lui și a declarat de mai multe ori că-l va susține în campania electorală, fără să-și imagineze că planurile se vor schimba atât de curând.
Cristian Diaconescu a fost doar hârtia de turnesol pe care Elena Udrea a folosit-o pentru a demonstra că ea ar avea mai multă popularitate și, ca atare, ar fi legitim să-l înlocuiască și să devină ea candidata Partidului Mișcarea Populară (PMP). De altfel, campania pentru alegerile europarlamentare cu ea în mijlocul tuturor afișelor a fost doar un preambul pentru ceea ce plănuia de mai multă vreme.
În interiorul PMP, această mutare era pregătită cu asentimentul celor care au fost de acord să rămână și să-i execute ordinele și care n-au avut nimic împotrivă să-l boicoteze pe Cristian Diaconescu și pe urmă să-l arunce ca pe o haină demodată.
Fost ministru de Externe și negociator al celor mai dificile tratate pe care România le-a semnat cu vecinii, Cristian Diaconescu a rămas un naiv în lumea politică autohtonă și o victimă. A crezut că e suficient să stăpânească arta diplomației pentru a supraviețui, dar nu a știut să se apere niciodată de cei din jurul lui.
S-a lăsat folosit la început de Adrian Năstase, atunci când a acceptat să o înlocuiască pe Rodica Stănoiu la Ministerul Justiției și să demonstreze Bruxelles-ului că guvernarea din care făcea parte nu era doar una coruptă. Apoi s-a lăsat sedus de PSD și a candidat pentru președinția acestui partid, într-o cursă murdară din care a ieșit șifonat.
A alunecat mai departe pe tobogan, trecând alături de generalul Gabriel Oprea de partea Guvernului Boc, sfârșind în cele din urmă ca sfătuitor al președintelui Traian Băsescu și sperând că ar putea fi „moștenitorul“ acestuia într-un moment în care șeful statului pusese deja toate cărțile pe Elena Udrea.
Cristian Diaconescu și-a imaginat probabil că președintele are nevoie de un candidat căruia să i se deschidă ușile cancelariilor occidentale, care să înțeleagă mersul politicii internaționale, care să cunoască în intimitate mecanismele Justiției autohtone, care să poată vorbi cu aceeași nonșalanță în țară și în afara ei. Așa au crezut în trecut și Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Daniel Funeriu și chiar Mihai Răzvan Ungureanu.
Traian Băsescu are însă nevoie de un candidat cu stomac puternic și care să țină la tăvăleală. Pentru el, eleganța și diplomația sunt mai degrabă defecte decât calități, fiindcă nu pot fi folosite în luptele interne. Cristian Diaconescu nu poate face spectacol, nu știe să atace sub centură, nu se poate transforma într-o stea de televiziune, ca Elena Udrea, și nici nu are conexiunile ei în lumea afacerilor.
Candidatura lui ca independent va rămâne doar un exercițiu de mândrie, care îl va forța pe Traian Băsescu să-și clarifice opțiunile după ce Elena Udrea își va anunța poziția de prezidențiabil al PMP. Acest exercițiu îl va ajuta poate să-și recapete față de el însuși onoarea pierdută, după ce a căzut în plasa Elenei Udrea, dar nu-i va aduce nici un fel de beneficii. O retragere, eventual în favoarea Monicăi Macovei, ar fi poate salvatoare pentru imaginea lui, înainte de a obține un scor prea mic.
