Pe blogurile de miercuri, citim despre cariera lui Mircea Lucescu, cât de greu își găsesc absolvenții de facultate un loc de muncă și povestea unei tinere care a reușit să fugă dintr-un oraș controlat de Statul Islamic.
Tolontan scrie pe blogul său, tolo.ro, despre cariera lui Mircea Lucescu care, astăzi, împlinește 70 de ani. ”Omul fără nici o calificare de destin împlinește mîine 70 de ani de viață și 35 de sezoane de cînd concurează pe traseele luminate ale unor astre interzise de magi. Lucescu și-a început meseria prin a concura cu Enzo Bearzot, cel pe care l-a învins în fața a 80.000 de spectatori pe „23 August”, în 1983, cînd Italia era campioană mondială, și continuă azi, cînd se duelează peste cîteva ore la Istanbul cu portughezul Vitor Pereira. Mereu e pe fugă, niciodată nu ajunge la vreme la o întîlnire și continuă să vibreze pe vîrfuri, într-o alertă care îi scoate din pepeni pe medici. Poate că nu e decît spaima copilului de la marginea Berceniului. Se uită în toate părțile în vagonul hurducat și se așteaptă ca, după zeci de ani, cineva să-și dea seama că el călătorește fără scrisoare de recomandare într-un destin sortit, de fapt, băiatului torinez care duminică seara urmărea repriza de fotbal alb-negru la televizor și apoi, cu pijamaua apretată, se ducea la culcare, știind că cineva, sus, îl ocrotește. Mircea Lucescu nu a urcat în vagon, și-a făcut unul”, a scris Tolontan.
Pe blogul cristianchinabirta.ro, citim despre cât este de dificil pentru absolvenții de facultate să își găsească un loc de muncă și cât de ușor se pot găsi în situația de a fi șomeri cu diplome. ”Constatarea tristă că „facultatea nu te învață nimic”, e pe buzele tuturor. Pentru că este adevărat. Facultatea te obligă să citești teorii învechite, fără aplicabilitate și relevanță în prezent, ți se impun prezențe la cursuri pe care nu te interesează să le aprofundezi și de cele mai multe ori, nu este o rampă de lansare, ci un mijloc de constrângere. Cel mai grav aspect din toată tărășenia e că foarte mulți tineri ajung ori să practice din motive financiare meserii care nu li se potrivesc, ori se angajează și nu fac față cerințelor, ori pur și simplu nu își găsesc un loc de muncă. Sunt rarisimi cei care nu se înscriu în categoriile menționate”, a comentat bloggerul.
Adelin Petrișor scrie că a întâlnit o tânără care a reușit să fugă dintr-o zonă controlată de gruparea teroristă Statul Islamic. Tânăra de 26 de ani a povestit cum a reușit să fugă dintr-un oraș din nordul Siriei: a plătit 12.000 de euro unor traficanți și a fost urcată într-un tir către Norvegia. A fost prinsă în Timișoara. Acum speră să primească statutul de refugiat pentru a pleca în Norvegia unde o așteaptă soțul ei. ”Pedepsele difereau în funcție de infracțiune. Femeile necăsătorite prinse cu bărbați erau biciuite. Cei care li se impotriveau erau decapitați. Cel care era prins cu țigara în mână i se tăiau degetele. Dacă erai prins cu țigările în buzunar erai doar biciuit”, a povestit Ivin Ismail.
Pe blogul zoso.ro, citim despre copiii de astăzi care pentru a ajuta țara au nevoie să nu își facă griji pentru ziua de mâine. ”Ei vor fi spiritele libere care vor inventa chestii, vor dezvolta afaceri, vor împinge societatea și țara asta nenorocită înainte și o vor vindeca de cangrena care a cuprins-o. Dar ca să facă asta au nevoie să nu aibă grija că lumina se stinge la cinci sau că mami n-a mai găsit la magazin decât creveți vietnamezi. Vreau ca, la fel cum cei de acum se uită acum la un VHS, la fel să se uite și la lipsa autostrăzilor, mizeria de pe străzi, câini vagabonzi, lipsa de respect, casele ruine și altele. Poate că, având totul, vor progresa mai rapid. Strămoșii noștri nu aveau timp de prostii, trebuiau să alerge mamutul. Părinții noști nu aveau timp de prostii, trebuiau să stea la coadă la un pachet de făină și unul de mălai”, comentează bloggerul.
