Rusia a afirmat că un distrugător rus a evitat coliziunea cu o navă turcă în Marea Egee şi a convocat ataşatul militar al Turciei la Moscova după acest incident care alimentează tensiunile dintre cele două ţări.
Distrugătorul rus Smetlivi, fotografiat în 2003 în largul Sardiniei, Italia, a făcut uz de arme de foc, duminică, „pentru evitarea unei coliziuni” cu un vas turc de pescuit în Marea Egee, afirmă Moscova.
Noul incident naval din Marea Egee tensionează şi mai mult relaţiile dintre Turcia şi Rusia care traversează cea mai gravă criză diplomatică de la Războiul Rece după ce un avion militar rus a fost doborât la 24 noiembrie de aviaţia turcă.
Ministerul rus al Apărării a precizat într-un comunicat că echipajul navei ruse, aflată la 22 de km de insula grecescă Lemnos, în nordul Mării Egee, „a trebuit să utilizeze arme de foc pentru evitarea ciocnirii cu un pescador turc”, care se apropiase la 600 m. Smetlivi aruncase ancora şi a remarcat un pescador turc la o distanţă de 1.000 m care se apropia. În pofida tentativelor distrugătorului rus de a stabili un contact radio, echipajul navei turce nu a răspuns şi nici nu a reacţionat la semnalele vizuale. După tirurile cu arme de foc, „nava turcă a schimbat imediat traiectoria şi a continuat să avanseze, depăşind nava rusă de război la o distanţă de circa 540 m, fără nici un contact cu echipajul rus” se arată în comunicat.
Adjunctul ministrului rus al Apărării, Anatoli Antonov a convocat luni ataşatul militar turc, Ahmet Hakam Gunes, în urma acestui incident şi i-a adresat „un avertisment sever contra eventualelor consecinţe nefaste ale actelor nechibzuite ale Ankarei faţă de contingentul militar rus” trimis în Siria în cadrul loviturilor aeriene vizând grupul jihadist Statul Islamic.
În special Rusia şi-a exprimat preocupările profunde în faţa acţiunilor provocatoare ale părţii turce faţă de distrugătorul rus Smetlivi. Vineri, preşedintele Vladimir Putin a ordonat armatei ruse să răspundă cu „fermitate extremă” oricărei forţe care ar ameninţa-o în Siria.
La rândul său, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavasoglu, a făcut apel la „calm” şi a prevenit că răbdarea Ankarei are „limite”.
De o săptămână, preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, şi cel rus, Vladimir Putin, sunt angrenaţi într-un „duel” verbal care a îngropat prietenia dintre ei şi ameninţă relaţiile dintre cele două ţări. Acuzaţii, ameninţări, insulte, tensiuni s-au acumulat între cei doi şefi de stat după ce aviaţia turcă a doborât la frontiera siriană un avion militar rus care, potrivit Ankarei, violase spaţiul său aerian. Confruntarea dintre ce cei doi preşedinţi a luat o turnură personală după ce Putin a afirmat că „clica” omologului său turc, inclusiv familia acestuia, ar fi implicată în traficul cu petrol brut pe care îl practică Statul Islamic în Siria. „Calomnii” a răspuns Erdogan respingând acuzaţiile Kremlinului.
Analiştii estimează că războiul verbal dintre cei doi este departe de a se calma. „Ei au tendinţa de a se ancora în poziţiile lor şi să nu cedeze”.
Atât Erdogan, cât şi Putin şi-au construit cariera lor politică şi legitimitatea pe imaginea de om-forte şi mai ales inflexibil. „Cei doi preşedinţi au pus în joc prestigiul personal pentru a ajunge la putere“, arată Fredrik Wesslau de la Consiliul european pentru relaţii externe, adăugând: „credibilitatea lor va fi pusă în discuţie la cea mai mică manifestare de slăbiciune”.
Până la actuala criză, această proximitate de caracter a făcut din Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan un cuplu diplomatic deosebit de solid. Parcursul lor i-a apropiat. Veniţi la putere în perioada unei grave crize economice, preşedinţii turc şi rus
şi-au condus ţările cu mână de fier şi nu au ezitat să reprime protestele de stradă care îi contestau şi să îşi închidă criticii.
În pofida divergenţelor majore asupra războiului din Siria sau a crizei din Ucraina, ca şi a istoriei conflictuale a celor două ţări, relaţia lor personală a dus la o cooperare fructuoasă, în special în domeniul energiei. Relaţia Putin-Erdogan cunoaşte o tensiune alimentată de şase secole dominate de prietenie sau ură, o istorie care a modelat o relaţie extrem de complexă între cele două foste imperii.
