Botezul Domnului sau Boboteazav (6 ianuarie) şi ziua Sfântului Ioan (7 ianuarie) marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă, după care oamenii îşi intră în ritmul normal. În cultura populară, cele două sărbători sunt asociate cu obiceiuri populare şi ritualuri religioase, potrivit Mediafax.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Un obicei răspândit în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea este Botezul Cailor, ritual făcut asupra animalelor de preoţi, urmat de obicei de o întrecere între cai. Se spune că cei ce-şi botează caii vor avea un an bun, cu recolte bogate. La baza obiceiului stă credinţa că, deoarece calul este ajutorul omului în treburile gospodăreşti şi la muncă de pe câmp, el ar trebui purificat întocmai ca stăpânul pe care-l slujeşte.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe, pentru că apele au fost sfinţite. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul, dacă pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
Totodată, în trecut se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, constând în 12 feluri de mâncare specifice, printre care: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Masa era sfinţită de preot, care umbla din casă în casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, care înseamnă „Doamne, miluieşte!”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea mesei, o parte din mâncare se dădea animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli. În unele zone se şi colinda de Bobotează, copiii mergând şi ei cu „Chiralesa”.
De Sfântul Ioan (7 ianuarie) există un alt obicei, numit Udatul Ionilor, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt „botezaţi” pentru a fi purificaţi.
De altfel, oamenii obişnuiau ca de Sfântul Ioan să se stropească pe faţă cu aghiasmă pentru a fi feriţi de boli tot anul.
Traditia spune că pe 7 ianuarie nu se bea vin roşu, acesta amintind de tăierea capului Sfântului Ioan. Se mai spune că cine nu este vesel în această zi, va fi trist tot restul anului.
Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.
În Franţa, cu această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii câţi comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în faţa familiei.
Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Belgia şi în Olanda există, de asemenea, tradiţia preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi intră în case pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de dispariţie în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.
În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii aşteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.
