Nominalizarea la funcția de prim-ministru a oligarhului Vladimir Plahotniuc de către majoritatea ad hoc formată luni în jurul Partidului Democrat (PD) acutizează criza politică ce durează de mai bine de un an în Moldova și o aduce în pragul unui conflict intern.
Vremurile în care Maia Sandu era propusă să devină prim-ministrul Republicii Moldova par să țină acum de o mitică epocă de aur a politicii de peste Prut deși nu s-a întâmplat decât în iulie trecut. De atunci, liberal-democrații (PLDM) sunt în prag de destrămare după arestarea liderului lor, fostul premier Vlad Filat, prim-ministrul Valeriu Streleț a fost debarcat de o majoritate formată de PD cu socialiștii lui Igor Dodon (pro-ruși) și comuniștii, iar Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu a ieșit din ambiguitatea și s-a predat cu totul lui Vlad Plahotniuc. Ca urmare, așa-numita coaliție pro-europeană este moartă și de acest lucru a profitat același Plahotniuc, care și-a croit metodic calea către puterea absolută în Moldova.
Partidul Democrat, care este, în esență, brațul politic al lui Plahotniuc controlează în acest moment parlamentul prin președintele Legislativului, finul său, Andrian Candu, cea mai mare parte a ministerelor economice și agențiilor guvernamentale cu rol de reglementare a pieței, sistemul financiar și Babca Națională (fiind legat de dispariția miliardului de dolari din băncile moldovene) Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Centrul Național Anticorupție și aproximativ 70% din piața mass-media din Republica Moldova.
Plahotniuc a învățat lecția ruso-ucraineană a kompromat-ului de presă – practica dezgropării de informații compromițătoare în scop de șantaj, dar și lecția tentativei de lovitură de stat dată de prietenul său Victor Ponta, astfel că prima sa țintă a fost Curtea Constituțională. Unul din cele șase fotolii de judecător, care ar fi revenit PLDM, este blocat, iar asupra celorlați cinci au început să apară suspiciuni de corupție.
Cert este că, la sfârșitul lunii decembrie, la solicitarea PD, Curtea a decis că președintele Nicolae Timofti este obligat să numească un prim-ministru dacă persoana nominalizată este susținută de o majoritate parlamentară. Apoi a trecut la formarea unei majorități. Mai întâi și-a asigurat serviciile liberalilor lui Ghimpu și ale aripii Leancă desprinsă de PLDM, apoi a rupt 14 deputați comuniști și, în sfârșit, luni, a racolat și șapte deputați ai PLDM. Majoritatea de 56 (din 101) o dată formată, miercuri, PD l-a propus pe Plahotniuc în funcția de președinte. Timofti nu s-a lăsat însă intimidat și a respins candidatura celui mai puternic om din Moldova în temeiul unei alte hotărâri a Curții Constituționale care fusese dată în 2013, în esență pentru a bloca o nouă candidatură a lui Vlad Filat, și care se referă la integritatea persoanei propuse. Cum Plahotniuc a făcut în trecut unei decizii a parlamentului privind integritatea acestuia care l-a forțat să se retragă din funcția de vicepreședinte al Legislativului, Timofti are acoperirea constituțională să respingă nominalizarea. Pe de altă parte, jurisprudența Curții Constituționale de la Chișinău este probabil cea mai inconsistentă din lume și, ca atare, orice poate invocat pentru a susține orice.
Ținta lui Plahotniuc este controlul asupra guvernului și, mai ales, asupra Ministerului de Interne, singura instituție care îi lipsește din panoplie și care i-ar asigura puterea absolută și totala impunitate. Cu cei peste 25.000 de polițiști și procuratura sub control nimeni nu-l va mai întreba niciodată de miliard și nimeni nu va mai îndrăzni să miște în front fără aprobarea sa. Ca atare, nu va ceda cu ușurință. Deja democrații au reiterat nominalizarea sa și vorbesc deschis despre declanșarea procedurii de demitere a președintelui, care necesită însă o majoritate de două treimi. Deocamdată, însă, Plahotniuc nu mai are nici majoritatea parlamentară, pentru că cei șapte dezertori pldm-iști au anunțat ieri că își retrag semnăturile de susținere pentru candidatura acestuia. Ca urmare, Timofti a somat ieri majoritatea lui Plahotniuc: „Luând în considerare declarațiile făcute astăzi, 14 ianuarie a.c., în spațiul public de către unii deputați, semnatari ai Declarației de susținere a domnului Vladimir Plahotiniuc la funcția de prim-ministru, prin care respectivii deputați au anunțat că își retrag semnăturile de pe Declarația menționată, președinele Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti, solicită majorității parlamentare constituite recent dintr-un număr de 56 de deputați reconfirmarea pe parcursul zilei de astăzi, 14 ianuarie a.c., până la ora 21.00, a semnăturilor acordate în susținerea unui candidat la funcția de prim-ministru, în vederea întrunirii condițiilor de formalizare a majorității parlamentare, potrivit Hotărârii Curții Constituționale de pe data de 29 decembrie 2015”.
În replică, PD a revenit cu un comunicat în care acceptă varianta alegerilor anticipate: „…având în vedere faptul că un segment relevant din populația Republicii Moldova își dorește schimbarea situației din țară prin alegeri anticipate, lucru care reiese din cercetările sociologice la nivel național, Partidul Democrat este gata să participe la un exercițiu politic de acest fel. Noi avem obligația să mergem în fața poporului și să lăsăm cetățenii să decidă direcția spre care doresc să se îndrepte mai departe Republica Moldova”.
Moldova a ajuns să aleagă între două forme de servitute: față de o oligarhie coruptă pretins „proeuropeană” și o oligarhie coruptă pretins pro-rusă, ambele însă tutelate de la Moscova.
