Pe bloguri citim, marţi, despre acoperişul Stadionului Naţional, care nu ar reprezenta un risc, în caz de aprindere, dar şi despre patru sportive din România care au concurat la bob masculin.
Cătălin Tolontan scrie, pe blogul său, despre un raport al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) care arată că acoperişul Stadionului Naţional nu ar reprezenta un risc pentru ultilizatori în caz de aprindere.
„După “Colectiv”, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) explorează Național Arena și, la acoperiș, îl citează pe expertul Dan Victor Dumitrescu, cel care, potrivit PMB, “este unul dintre cei mai respectaţi din domeniu”. E rîndul Primăriei să zîmbească. Raportul ISC este favorabil acoperișului. “Chiar în caz de aprindere, nu există risc pentru utilizatori” “Practic, ISC a confirmat că acoperișul e în regulă, din punctul lor de vedere. Sigur că vor continua cele două contracte, de test la foc și de agrement tehnic, pentru ca să rezolvăm totul ca la carte, dar, pînă atunci, avem nevoie de un protocol pe termen scurt”, spune un oficial din PMB. Ce consemnează Inspectoratul de construcţii în procesul verbal, citîndu-l pe expert? “1: Membrana (…) corespunde: a) nivelului de performanţă admis în ceea ce privește caracteristicile de reacţie la foc prevăzute în proiect. b) utilizării din punctul de vedere al securităţii la incendiu, la acoperirea stadionului și c) nu prezintă, chiar în caz de aprindere, risc pentru utilizatorii acestuia. 2. Arderea membranei nu afectează structura metalică de susţinere și prezintă și în această situaţie siguranţă pentru utilizatori”, informează Tolo.
Cristian China Birta scrie despre patru românce care au concurat la bob masculin.
„Cvartetul nostru a fost compus din Maria Adela Constantin, pilot, Andreea Grecu, Erika Halay și Olivia Vild, pe post de împingătoare. Mai mult, satisfacția noastră crește dacă ne uităm și pe clasament. Tricolorele s-au situat pe locul 27 în ierarhia etapei de Cupa Europei de la Igls, din Austria, în fața Canadei, locul 28, sau a Americii, locul 29. Nu vă mirați, deoarece la Cupa Europei pot concura și nord-americanii, în afara clasamentului oficial. Deci una peste alta, am bătut la bob 4 feminin Canada și SUA, ultimul echipaj condus de celebra campioană mondială Elana Meyers Taylor. E performanță sau nu? Dacă intrăm un pic și în termeni tehnici, timpul pe manșa fetelor noastre, 53.82 secunde, este foarte bun comparativ cu al echipajului masculin al României, condus de George Crăciun, care, la aceeași coborâre, a fost pe locul 22, cu un cronometraj de 52.75 secunde”, scrie bloggerul.
Zoso scrie despre factorii de stres la locul de muncă.
„Știți faza: e 5.20, vă uitați cu jind la ușă și primiți un email de la un coleg cu ceva ce trebuia predat acum 2 ore. acum sunteți blocat încă două ore la birou ca să rezolvați ce ați primit sau sau, veniți la 9 fix și trebuie să așteptați după colegii care vin la 9.30, rupți de somn, și două ore stau la cafea sau pe net în timp ce voi așteptați ceva de la ei. Dependența asta e extrem de enervantă, mai ales pentru oamenii care își fac treaba conștiincios și care vor să vină și să plece la timp de la serviciu”, scrie Zoso.
Victor Kapra scrie despre şefii care organizează foarte multe şedinţe.
„Cu cât un șef este mai incompetent, cu atât face ședințe mai lungi. În fine, asta e o axiomă personală, dar unul dintre motivele pentru care am părăsit compania acum opt ani și nici nu m-am mai angajat de atunci a fost timpul pierdut în ședințe. Câte un șef convoca un meeting, pe la ora 16.30, cu un subiect foarte clar, să zicem „cum să creștem producția pe tarlaua de varză”. Și erau invitați toți șefii și șefuleții care aveau treabă cu varza. Șeful cel mai șef care conducea ședința zicea „…și cum facem?”. Cum nu se găseau chiar imediat soluții de creștere a producției de varză (trebuia ca lumea prezentă să se mai și gândească la asta și nu avea niciun chef), discuția devia invariabil: fetele-șefulețe discutau despre shopping și diete, băieții-șefuleți despre Steaua și Becali – pe atunci om de succes, nu infractor dovedit ca acum. Când astfel de subiecte erau epuizate, privirile cădeau pe câte un tabloid rătăcit în sala de ședințe. Salvare! Main story din tabloid devenea main story pentru bârfa noastră. Și așa se făcea ora 18.30, fără nicio concluzie practică. Urma să ne reîntâlnim „săptămâna viitoare” să vedem ce facem cu varza.Ați putea zice că asta era o viață dulce. Nici pomeneală. Alea trei-patru ore pe care le stăteam în ședințe se răzbunau: trebuia să îți termini treaba, așa că plecai seara târziu de la birou”, scrie bloggerul.
