Detectarea atacurilor cibernetice a devenit o preocupare majoră pentru instituţiile universitare americane implicate în cercetare, pentru că numeroşi piraţi sunt capabili să intre în computerele lor şi să fure descoperirile şi rezultatele cercetărilor de ani de zile. William S.Mellon, decan asociat politicii de cercetare a Universităţii din Madison, Wisconsin, declara pentru publicaţia americană că sistemul instituţiei sale este asediat zilnic de 90.000–100.000 tentative de piratare numai din partea Chinei, alături de multe altele provenind din Rusia şi Vietnam.
Această ameninţare cibernetică a forţat numeroase universităţi să-şi reconsidere structura de bază a reţelelor, în timp ce altele nu mai permit profesorilor să îşi ia laptopurile în anumite ţări din cauza problemelor de securitate. Autorităţile universitare recunosc că unele dintre aceste tentative au reuşit, dar au refuzat să ofere detalii. Universităţilor şi profesorilor li se atribuie mii de brevete în fiecare an, dintre care unele cu o mare valoare potenţială, în domenii diverse, cum ar fi medicamente, cipuri informatice, avioane şi dispozitive medicale. Rodney J. Peterson, care conduce programul de securitate cibernetică al Eurocause, o alianţă cu scop nelucrativ a şcolilor, întreprinderilor tehnologice, arată că „atacurile informatice se înmulţesc şi sunt mai sofisticate şi cred că a fost depăşită capacitatea noastră de reacţie“. Tracy Mitrano, director pentru politica tehnologiei informaţiei la Universitatea Cornell, precizează că „depistarea este probabil cea mai mare sursă de preocupare, având în vedere că abilitatea hackerilor de a detecta vulnerabilităţile şi de a penetra reţelele informatice fără a fi descoperiţi a crescut foarte mult“. Funcţionarii nu ştiu dacă piraţii sunt privaţi sau guvernamentali, dar majoritatea atacurilor provin din China. Analiştii pot afla de unde pleacă o comunicare – o regiune, un furnizor de servicii, adesea chiar adresa internet a unui utilizator – dar piraţii îşi duc la capăt tentativa de accesare prin mai multe computere, mai multe ţări, făcând inutil efortul organismelor-ţintă de a-i descoperi. Ameninţarea crescândă a piratării a forţat numeroase universităţi să-şi regândească structura reţelelor lor informatice şi stilul deschis, deşi caută să reziste tentaţie de a crea fortăreţe cu înalte ziduri numerice.
Finalul unei epoci?
Mediul universitar este diferit datorită deschiderii către libera circulaţie a informaţiei. „Cercetătorii vor să colaboreze cu alţii, în interiorul şi în exteriorul universităţii, şi să-şi împărtăşească descoperirile lor“, arată David J. Shaw, şeful securităţii informaţiei la Universitatea Purdue. Dar ciberatacurile au devenit o preocupare majoră, pentru că au găsit dovezi de piratare insistentă din partea unor grupuri bine organizate de pretutindeni în lume – adesea suspectate că sunt patronate de stat – care caută să fure informaţii cu valoare comercială în securitate, politică. Un gen de spionaj industrial care a devenit motiv de fricţiuni în relaţiile dintre SUA şi China. Paul Rivers, de la Universitatea Berkeley din California, precizează că bugetul de securitate cibernetică al instituţiei, deja de milioane de dolari, s-a dublat de anul trecut ca răspuns la „milioanele de tentative săptămânale de piratare“. Creşterea cheltuielilor este însoţită de o serie de schimbări politice după consultările cu FBI. Fiecare universitate a avut şi are contacte cu Biroul, care are programe specifice pentru a consilia universităţile privind protecţia datelor.
