Două fantome paralele bîntuie coşmarele politice ale românilor. Una e coaliţia, pentru că nu se poate coaliţie la noi pe a cărei destrămare să nu se parieze zilnic. A doua e coabitarea, care e mult mai puţin decît o coaliţie, un fel de pact de negreasiune, dar tot prea mult pentru unii. Coabitarea Băsescu-Ponta e fost de la început pe placul a puţini, cu fundamentaliştii ambelor tabere în tranşee din ziua întîia. Dar a fost un moment cînd mi s-a părut că am reuşit să convingem lumea de ideea de bun simţ că pacea e mai bună decît războiul, mai are ales cînd nu erau şanse ca războiul să se termine prin înfrîngerea totală a uneia din cele două tabere. Acum însă liderii de opinie tineri, dintre care unii nu sînt corupţi, ci sinceri, au început iarăşi să se plîngă şi să insinueze că avem de fapt de a face cu un cartel, nu cu o coabitare, cu alte cuvinte cu o înţelegere mafiotă a unor tabere care ar trebui în mod normal să fie în competiţie sau chiar contradicţie, şi asta pe cadavrul justiţiei, dreptei sau stîngii pure- după caz.
Hai să vedem dacă înţelegerea Băsescu-Ponta chiar corespunde definiţiei unui cartel care subminează competiţia politică, în schimbul căreia celor două părţi nu îşi mai fac nici opoziţia pe care o cere democraţia. Aş începe prin a observa că în orice caz cartelul este incomplet, chiar dacă l-am admite. Au Băsescu şi Ponta interese în comun cu Sorin Roşca Stănescu şi cei din spatele său? Judecînd după scandalul Bârsan şi urm, nu. Este evident că SRS reprezintă un grup care ar fi vrut culpabilizarea şi lichidarea totală a DNA şi a organismelor anticorupţie. Grupul acesta e facţiune pe faţă la liberali, şi se bucură de solidaritatea şefiei partidului. Dar astea nu sînt şi interesele PSD, partid raţional, unde conducerea pune şi scoate din priză cînd vrea, şi unde s-a dat semnalul că ancheta anchetatorilor e o eroare, dă prost. Acelaşi lucru s-a văzut şi la numirile din justiţie, cînd s-a insinuat că nemulţumirea de la Antena 3 a lui Roşca et comp este teatru, că de fapt sînt super fericiţi cu numirile lui Kovesi & Niţu. De fapt, e fals. Kovesi o fi avind simţul ierarhiei mai dezvoltat ca Morar, dar nu o văd intervenind ca să oprească dosare. Într-o lume a posibilităţilor limitate, opţiunea pentru ea a fost bună pentru noi şi rea pentru SRS & comp. Cum rămîne cu dl. Voiculescu, e el inclus în cartel? Nu: deşi dl. Voiculescu pare pacificat, nu e acceptat în marea înţelegere, deşi ar vrea el, interesele lui fiind prea diferite. Sau poate dl. Becali, celălalt mare lider de opinie recrutat anul trecut de Crin Antonescu (care se întreabă de ce nu vin intelectualii în partid şi dă vina pe lipsa noastră de capacitate de angajare şi voluptatea criticii de pe margini). O fi Becali inclus în vreun cartel? Nu: că altfel nu o lua la fugă de când auzea zvon de condamnare de a trebuit întors de la aeroport.
Nu doar că nu avem un front complet, dar nici în partea de front nu e adevărat că nu există opoziţie. Mişcarea populară a consilierilor prezidenţiali, plus alţi ofiţeri, a fost creată ca să spargă PDL-ul pierdut de şeful statului pentru că PDL-ul nu se opunea destul de energic USL, dar ţinta finală e mai ales electoratul PNL. Disidenţa de la liberali e provocată tot de tabăra Băsescu, aşa că, har Domnului, nu ne lipsesc încercările de a distruge pe alţii sau a le face concurenţă. Ca întotdeauna de la spargerea alianţei DA încoace, politica românească este despre canibalizarea la dreapta, nimic altceva, diverse facţiuni aşa zise de dreapta (toate, de fapt, credincioase în investiţii de stat şi multiplicatori keynesieni, cu idei puţine şi vechi) se fagocitează reciproc aliindu-se pe rînd cu partidul ”A treia cale” pesedist ca să agaţe cît mai mult din electoratul urban şi activ. Au interese electorale comune PSD şi preşedintele? Doar atît cît Băsescu face ce ştie el mai bine, praf şi pulbere pe aceeaşi parte cu el din vechii lui aliaţi şi prieteni. Dar nu aş numi asta cartel, că odată ce îi va reuşi, PSD-ului nu îi va mai conveni o dreaptă unificată, chiar pseudo cum e ea, că prea e slab aliatul PNL la ridicat steagul ideologic, nici să vrei să cazi la ei în groapă rişti să nu o găseşti de discreţi ce sînt.
În sfîrşit, există a treia mare bănuială groaznică şi sinistră, că există un cartel limitat la imunitate. Becali şi Voiculescu nu sînt incluşi, de aici furia PNL, dar alţii sînt. Cum ar fi, de exemplu, să vedem că nici Elena Udrea, nici Radu Mazăre nu mai sînt pe viitor deranjaţi de justiţie cu vreo întrebare şi că pactul de neagresiune s-a făcut doar pe cele esenţiale? Circulă demult liste cu ai cui sînt băieţii şi fetele astea de au fost numiţi acuma prin procuraturi.
La asta, dragi tovarăşi comentatori prăpăstioşi, vă spun doar atît: că dacă se vor face plîngeri cu temei contra lui Udrea&Mazăre, că dacă se vor găsi destui jurnalişti să le şi urmărească şi să le şi publice, şi destui oengişti să le urmărească, eu nu m-aş teme chiar aşa de tare nici de asta. Pîmă atunci, sfatul meu rămîne ca şi pînă acum: nuanţaţi, băieţi, nuanţaţi, că lumea e din fericire mai complicată decît vi se pare vouă şi încă răspunde la strategiile celor care fac efortul s-o priceapă, nu s-o schematizeze.
Comentaţi articolele Alinei Mungiu Pippidi pe Romaniacurata.ro.
