De ce abandonează copiii români şcoala. Ce ar trebui să facă autorităţile

Rata abandonului şcolar în România este de 17,5%, în creştere în ultimii cinci ani, conform unui studiu lansat marţi de UNICEF, în colaborare cu autorităţile publice. Astfel, numărul copiilor care nu au fost înscrişi în clasa pregătitoare este de 20.000 (10% din total), în timp ce, în ciclul primar, cifrele cresc la 65.000 de copii neînscrişi.

Citeşte şi Pricopie: Avem 20.000 decopii care ar trebui să fie înscrişi în clasa pregătitoare şi nu sunt

În anul şcolar 2010-2011, 65.000 de copii cu vârste între 7 şi 10 ani nu frecventau şcoala (8% din total( în timp ce peste 50.000 de copii cu vârste între 11 şi 14 ani nu ajungeau în sistemul de învăţământ gimnazial (5% din total), arată studiul „Toţi copiii la şcoală până în 2015”, elaborat de UNICEF şi Ministerul Educaţiei, Muncii, Institutul Naţional de Statistică şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

În timp ce numărul copiilor de nivel gimnazial care nu merg la şcoală a scăzut, numărul copiilor care ar trebui încadraţi în învăţământul primar (şi nu sunt) a crescut cu peste 3% (de la 3,33% la 6,48%), arată studiul.

Citeşte şi Un învăţător vrea să-şi transforme elevii în MUCENICI. ASUR către Ministerul Educaţiei: Opriţi îndoctrinarea religioasă!

Proporţia copiilor de vârsta învăţământului primar ce nu frecventează şcoala, în funcţie de vârstă, atinge nivelul cel mai ridicat la 7 ani şi variază în funcţie de veniturile familiei. În ceea ce priveşte dimensiunea de gen, băieţii din ciclul primar prezintă o rată a abandonului şcolar mai mare, în timp ce fetele nu frecventează deloc şcoala.

Legatu de situaţia romilor, aproximativ 23% dintre copiii în vârstă de 6 ani nu vor fi încadraţi niciodată într-o formă de învăţământ, arată un alt studiu publicat de Romani CRISS în 2011. Acest lucru se întâmplă pentru că părinţii nu au mijloacele necesare să-i trimită la şcoală (haine, încălţăminte, hrană), dar şi din cauza atitudinii discriminatorii a populaţiei majoritare.

Reducerea abandonului şcolar, prioritate la nivel european

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a spus că, până la sfârşitul anului, România trebuie să elaboreze o nouă strategie privind abandonul şcolar, pentru a primi fonduri structurale pentru educaţie. Ţara noastră trebuie să reducă rata abandonului şcolar la 15%, până în 2014, şi la 11%, până în 2020, conform Strategiei Europa 2020.

„Vestea bună e că reducerea abandonului şcolar până în 2020 este o prioritate a Comisiei Europene„, a punctat, la lansarea studiului, şi preşedintele INS, Tudorel Andrei.

Citeşte şi Imaginea REALĂ a romilor din România: Câţi copii fac şi câţi trăiesc pe spinarea statului

Şi directoarea reprezentanţei UNICEF în România, Sandie Blanchet, a atras atenţia autorităţilor române că educarea copiilor este una din cele mai importante investiţii ale unei ţări şi că ţara noastră alocă numai 3,5% din PIB pentru educaţie, mult mai puţin faţă de alte ţări europene, precum Polonia sau Ungaria (care distribuie 5% din PIB), iar rezultatele se observă.

„Cum vor putea muncitorii români să intre în competiţie pe piaţa muncii, dacă nu sunt alfabetizaţi? În plus, doar una din patru persoane care pătrunde pe piaţa muncii este de etnie romă; copiii romi trebuie să meargă la şcoală”, a mai spus Sandie Blanchet.

Cum oprim abandonul şcolar

În prezent, rata abandonului şcolar în România este de 17,5%, în creştere faţă de anii trecuţi, iar, conform Strategiei Europa 2020, România trebuie să reducă pragul la 15% până în 2014 şi la 11% în 2020.

Copiii care ajung cel mai des în afara sistemului de educaţie sunt cei din comunităţile sărace, din mediul rural, copiii romi şi cei cu dizabilităţi.

Printre factorii care influenţează cel mai mult abandonul şcolar se numără sărăcia, nivelul redus de educaţie al părinţilor, dificultatea de adaptare a copiilor la cultura şcolii, lipsa educaţiei preşcolare şi insuficienta adaptare a profesorilor la nevoile elevilor romi. 

Pentru reducerea abandonului şcolar, autorităţile ar trebui să monitorizeze constant fenomenul şi să creeze un sistem de urmărire a evoluţiei cohortelor şcolare (eşantion reprezentând aproximativ 5.000 de copii), să monitorizeze absenteismul şi să formeze cadre didactice pentru lucrul cu copiii aflaţi în situaţii de risc.

Totodată, raportul „Toţi copiii la şcoală până în 2015” propune acordarea unor stimulente pentru încurajarea copiilor romi de a se înscrie într-o formă de învăţământ şi implementarea unor măsuri distincte pentru copiii săraci, cei din mediul rural şi cei cu cerinţe educaţionale speciale. Astfel, în cazul copiilor săraci, studiul atrage atenţia că bursele sociale nu sunt suficiente, fiind nevoie şi de schimbarea mentalităţii cadrelor didactice (stereotipul copiilor săraci care nu sunt intlocalităţile izolate să primească sprijin suplimentar, în timp ce, pentru copiii cu dizabilităţi, este nevoie de cadre specializate şi de măsuri de incluziune, precum şi de accesibilizarea unităţilor de învăţământ.

Studiul „Toţi copiii la şcoală până în 2015- Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie” se desfăşoară în România şi alte 25 de state: Bangladesh, Bolivia, Brazilia, Cambodgia, Columbia, Republica Democrată Congo, Etiopia, Ghana, India, Indonezia, Kîrgîzstan, Liberia, Mexic, Maroc, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Filipine, Sri Lanka, Sudanul de Nord şi de Sud, Timorul de Est, Tadjikistan, Turcia şi Zambia.