Premierul ungar Viktor Orban consideră că Uniunea Europeană „s-a predat Turciei” în criza refugiaţilor, sub impulsul Angelei Merkel, iar consecințele sunt „imposibil de prevăzut”, informează AFP, citat de Agerpres.
Șeful Executivului de la Budapesta a lansat acest atac la adresa cancelarului german chiar în ziua în care Angela Merkel şi mai mulţi lideri europeni efectuează o vizită la o tabără de imigranți de la granița Turciei cu Siria, în contextul acordului încheiat între Uniunea Europeană şi Ankara la 18 martie pentru stoparea fluxului de migraţie ilegală.
Orban a declarat că prin acest acord dintre Bruxelles şi Ankara, impus în principal de Angela Merkel, „suntem predaţi Turciei. Un astfel de lucru nu este niciodată bun”. Totodată, el a precizat că „securitatea Uniunii Europene nu poate fi pusă în mâinile unei puteri exterioare UE”.
Turcia s-a angajat să accepte întoarcerea pe teritoriul său a tuturor imigranţilor ajunşi ilegal în Grecia de la 20 martie. Planul prevede de asemenea că pentru fiecare refugiat sirian retrimis în Turcia, un altul va fi ‘reinstalat’ într-o ţară din UE, în limita a 72.000 de locuri. În schimb, Bruxellesul a acceptat să ofere Turciei trei miliarde de euro, să relanseze discuţiile privind aderarea la UE şi să accelereze procesul de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii turci, subliniind însă că nu va face compromisuri în privinţa criteriilor care trebuie îndeplinite. Ankara a ridicat însă miza, cerând trei miliarde de euro suplimentare până în 2018 şi spunând că ar putea să nu mai respecte acordul dacă statele membre ale UE nu îşi vor respecta promisiunea de a elimina vizele pentru cetăţenii turci până la sfârşitul lunii iunie.
„Noi, membrii UE, am plătit deja trei miliarde Turciei. Imediat însă trebuie să mai plătim trei miliarde. Este imposibil de prevăzut unde se va opri aceasta”, a adăugat Orban, precizând că a susținut strategia Turciei „doar cu condiţia că va exista în plus un sistem de protecţie a frontierelor proprii” ale UE.
În opinia sa, Bruxellesul a făcut o „greşeală” concentrându-se mai mult pe repartiţia refugiaţilor, şi mai puţin pe protejarea frontierelor
