Adrian Năstase a revenit pe scena publică cu un interviu manipulator la Antena 3, care a dorit să opună aura de martir al cauzei anti-Băsescu pe care o poartă Năstase, imaginii de trădător conciliant pe care încearcă să i-o confecţioneze lui Ponta. Spectacolul, pe alocuri obscen, a avut însă o singură ţintă: Departamentul Naţional Anticorupţie. Un motiv în plus pentru a susţine independenţa admirabililor procurori ai acestei instituţii, care trebuie apărată de „samuraii” regimului USL.
Ca teoretician al retoricii, Hitler era convins că cea mai bună propagandă trebuie să aibă drept obiect „marea minciună”, o miniciună atât de revoltător de mare încât nicio persoană decentă şi raţională să nu o poată accepta. Propaganda trebuia să apeleze nu la raţiunea indivizilor ci la sentimentele masselor. „Massele – spunea Hitler – sunt feminine şi proaste. Numai emoţia şi ura le pot ţine sub control”. Antena 3 aplică această reţetă de inspiraţie nazistă a propagandei de aproape opt ani. Ura faţă de Băsescu şi faţă de tot ceea ce poate fi asociat cu Băsescu (Occident, UE, Boc, Macovei, Morar si, mai nou, Kovesi) este constanta acestei propagande, la fel cum ura faţă de evrei era constanta propagandei naziste. Latura aşa-zis „feminină” (să fim bine înţeleşi, nu împărtăşim nicio clipă acest concept al feminităţii, dar este conceptul cu care operează propaganda) este asigurată de poveşti „de suflet” despre suferinţă şi nedreptate cum a fost cea a celebrei de acum „artiste a foamei”, Cristiana Anghel.
Aceste două componente – „feminitatea emotiva” şi „ura” – au fost prezente şi în interviul, despre care însuşi Gâdea a admis că a fost regizat, „acordat” de Năstase Antenei 3. Partea „feminină” trebuia asigurată de povestea „de suflet” despre tentativa de sinucidere, care poate fi probată cu cicatrice nevazute, de povestea cu trecerea revolverului din mâna stângă în mîna dreapta, de momentul culminant, care trebuia să ţină publicul cu mâna la gură, al luptei cu poliţistul salvator. Nu, Adrian Năstase nu a fost un laş! El a văzut în închisoare filmul „Samuraiul” şi, asemeni samurailor care nu suportau dezonoarea pe care o spălau prin seppuku, nici el nu a suportat indignitatea condamnării şi a trecut revolverul din mâna stângă în mâna dreaptă la un milimetru de carotida, fie-i numele lui Bradisteanu laudat! Şi nu a – cum se zice – „recurs la acest gest extrem” numai pentru că el a fost umilit, nu, ci pentru că, o dată cu el, întreaga naţiune a fost umilită. Umilita de verdictul judecătorilor, de Uniunea Europeană, care i-a cerut lui Antonescu să nu-l graţieze, de Băsescu, un om care, în setea lui de răzbunare, a murdărit, o dată cu această condamnare, însuşi „trecutul României”! Partea „feminină” este asigurată de relatările despre viaţa din închisoare, când Adrian Năstase sufera pentru ca nu poate bea un pahar de vin alături de familie de Crăciun şi refleactează solitar la soarta deţinuţilor politici de la Jilava, la zecile de mii de victime ale comunismului care au trecut prin centrul de tranzit de la Fortul 13. Ei, deţinuţi politici, el, deţinut politic. Cumplită soartă! Dar acum, mărturiseşte el, se află în faţa unui nou început, a unei noi vieţi! Adrian Năstase a trecut prin ritualul experienţei închisorii şi acum iese un om nou, purificat, renăscut. Adrian Năstase începe o viaţă nouă. Aliluia!
Şi aici, începe partea de „ură”. Pentru că nu poate fi mai clar că Adrian Năstase a fost victima curata a unei nedreptăţi strigătoare la cer. El, ministru, prim-ministru, blogger, el parte inextricabilă din trecutul ţării, a fost umilit şi batjocorit o dată cu ţara şi cu trecutul ei şi a fost aruncat în temniţele regimului Basescu. Cine este vinovat? Cine trebuie să plătească pentru această nedreptate naţională? Cine se face vinovat de această crimă de neiertat? Încotro trebuie îndreptat degetul acuzator? Spre cine sau spre ce trebuie îndreptată ura fierbinte şi curată a poporului, a masselor? Spre Băsescu?
Surpriză, dar nu. Băsescu, nu mai este – ne spune Năstase cu înţelepciunea sa cinegetică – nu mai este decât o vulpe moartă de pe care fug şi puricii. Ce rost are să te răzbuni pe o vulpe moartă? Duşmanul, adevăratul duşman al lui Năstase şi al ţării, este în altă parte! Este la DNA, care în opt ani a creat un regim de teroare, care Lui Însuşi i-au făcut 50-60 de dosare. Adevăratul duşman este la Înalta Curte, care a îndrăznit să accelereze procedurile şi audierile şi să pronunţe un verdict ruşinos. Şi pentru ce? Ca să dea un exemplu? Ca să se ploconească în faţa Vestului? Aceştia sunt duşmanii adevăraţi ai României: DNA, Justiţia şi Occidentul. Martor este Năstase, spre pilda suflării pesediste adunate astăzi în Congres.
Şi astfel, propaganda de tip nazist a Antenei 3 transformă eroismul procurorilor DNA, care îşi riscă mai mult decât carierele pentru a duce la bun sfârşit dosarele de mare corupţie, în trădare de ţară, independenţa judecătorilor si celeritatea în servilism faţă de Înalta Poartă şi prietenii din Occident, în inamici de moarte ai natiunii vesnic „feminine si pline de ura”.
Interviul lui Adrian Năstase a reprezentat un exemplu perfect de ceea ce Andrei Pleşu numeşte „obscenitate publică”. Pentru a aduce lucrurile în matca raţiunii, trebuie să amintim că Adrian Năstase NU este condamnat politic, ci pentru corupţie, că DNA şi independenţa Justiţiei sunt, alături de libertatea de expresie, cele mai de preţ bunuri câştigate în ultimii 24 de ani, că acestea se află sub o teribilă presiune şi ameninţare, şi că spectacolul prost regizat, prezentat de Năstase si de lacheii lui Voiculescu, oferă un temei în plus pentru oricine nu şi-a pierdut minţile prin tenebrele propagandei, să apere aceste câştiguri fragile. Si apropo, de dragul adevărului, ar trebui spus că „Samuraiul” nu este un film japonez despre cavaleri medievali gata de sacrificiu în numele onoarei, ci un film franţuzesc cu gangsteri.
