Blugii, cafeaua, ţigările, carpetele şi guma de mestecat, erau în topul produselor aduse de „vaporeni”.
Înainte de revoluţia din 1989, marinarii aveau un statut aparte printre cetăţenii Constanţei, un respect câştigat şi datorită muncii grele de pe nave, dar şi datorită remunerării lor în valută. În multe familii constănţene de marinari, exista o tradiţie, ca la întoarcerea din voiaj oamenii mării să aducă tot felul de lucruri pe care le vindeau. În top, erau blugii, vestitele carpete, cafeaua, ţigările şi guma de mestecat. Mai puţin se aduceau fructe, whisky sau dulciuri. Pe vremuri, marinarii navigau pe vapoare româneşti, stăteau în porturi două-trei săptămâni şi aveau tot timpul pentru a cumpăra la un preţ convenabil marfa pe care fie o vindeau în alte porturi, fie ajungeau cu ea acasă.
Dacă scoteau un dolar la vânzarea unui un blug era ceva. Astfel, îşi rotunjeau veniturile. Contractele de muncă nu erau atunci la fel de avantajoase ca în zilele noastre, salariile nu erau extraordinare, însă oricum se câştiga mai bine decât în ţară. „Eu cumpăram de la marinari cel mai des cafea verde, pe care o prăjeam acasă. Ştiam că este naturală, de calitate. În plus, mai luam pentru copii obiecte de îmbrăcăminte mai deosebite”, îşi aduce aminte Liliana T., de 70 de ani, din Constanţa.
Tradiţie „ruptă” după 89
Unul dintre marinarii care a navigat după 1990 ne-a spus că a prins alte vremuri. „Noi eram mai bine plătiţi. Aveam bani. Dacă pe vremuri marinarii erau plătiţi cu 1 dolar pe zi, noi aveam, spre exemplu, 20 euro pe zi. Eu am navigat 12 ani, din care doar doi pe nave româneşti. Stăteam puţin în porturile în care ajungeam, seara se făceau manevrele de plecare către altă destinaţie. Nici nu aveam timp să cumpărăm câte ceva din porturile în care ajungeam. Pentru cei de acasă, cumpăram daruri din aeroport, la întoarcerea din voiaj”, ne-a declarat Cătălin N.
