Înainte de 1889, Constanța de azi era un biet sat pescăresc. Atunci începe dezvoltarea zonei, cu ajutorul unor ingineri și primari vizionari. Primul pas: lucrările de construire a unui port modern la Marea Neagră.
Sarcina i-a revenit lui Anghel Saligny, cel care avea să construiască și podul de la Cernavodă, cel mai mare din Europa, la vremea sa, dar și faleza unde se află actualul Cazinou. Saligny, inginerul căruia Constanța îi datorează enorm, a avut o viziune. „Pentru ca zona să prospereze ca staţiune balneară, va trebui ca oraşul Constanţa să aibă o plajă în apropiere, unde vizitatorii băilor să poată petrece toată ziua şi chiar să locuiască în case de vară în apropierea mării, lucru care se impune mai cu seamă pentru copii şi cum este cazul pentru plajele renumite din străinătate ca Ostende, Scheveningen (localități din Olanda – n.r.) şi altele”, declara acesta în 1904.
Ion Bănescu, întemeietorul stațiunii
Imaginați-vă, azi, un primar care să construiască o întreagă stațiune. Pare imposibil. România a avut însă astfel de oameni. Ion Bănescu este unul dintre ei. Primar al Constanței la începutul secolului trecut, acesta, ca și Saligny, a înțeles nevoia unei zone de recreere. El este cel care a avut inițiativa de a construi o stațiune la nord de Constanța, într-o zonă nepopulată. Părea un pariu riscant. A insistat în Consiliul Comunal pentru ca investiția să fie pusă în practică. A fost aleasă fâșia de pământ dintre Lacul Siutghiol și Marea Neagră. O suprafață de 192 de hectare, care a fost concesionată de la cătunul de atunci, Mamaia Sat. Zona a fost parcelată, iar pariul lui Bănescu a fost câștigător. Circa 130 de persoane, localnici sau nu, au cumpărat loturi aici. Plăteau 30 de bani pe metrul pătrat.
Pe 13 august 1906 s-a inaugurat primul pavilion de băi din stațiune. Era vorba, practic, de cabine din lemn terminate cu câte un foişor şi o punte care înainta în mare. Este data oficială de naștere a stațiunii. Pavilionul este distrus într-un incendiu în 1920, dar noua stațiune a continuat să existe.
Administrată de o femeie
Stațiunea este dată în administrare unei femei, Ecaterina D. Nicolaescu. Aceasta avea sarcina să supravegheze asigurarea condiţiilor unei bune funcţionări. „Din vara anului 1906, turismul românesc avea să devină mai strălucitor, prin apariţia unei perle pe litoralul românesc al Mării Negre. Datorăm acest fapt primarului Ion Bănescu, cel care a conştientizat că frumuseţile acestor locuri, odată puse în valoare, pot aduce beneficii nu numai Constanţei, ci şi întregii ţări. Prin urmare, construirea unor băi la Mamaia care să poată fi frecventate de turişti a devenit o realitate în sezonul estival 1906, fapt demonstrat şi de mărturiile documentare păstrate în arhivele constănţene. Lucrările de construcţie ale acestui edificiu s-au ridicat la suma de 105.380,13 lei, recepţia şi încheierea procesului-verbal de predare-primire dintre Primăria Constanţa şi antreprenoarea Ecaterina D. Nicolaescu realizându-se la data de 1 iulie 1906", explica regretatul dr. Virgil Coman, șef al Arhivelor Naționale Constanța.
Palatul Reginei Maria
Mamaia este vizitată, în 1920, de Regina Maria, care este fermecată de aceste locuri. Familiei regale i se donează de către orașul Constanța un teren de aproape 35.000 mp în centrul stațiunii, pe care se construiește o reședință de vară, Castelul Reginei. Lucrările încep în 1923 și durează trei ani. Monarha nu locuiește însă acolo, pentru că descoperă între timp Balcicul și obișnuiește să-și petreacă verile în orașul din Cadrilater. Mamaia rămâne însă una dintre destinațiile sale preferate, așa cum însăși nota: „Imense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârşitul i se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca nişte petale de flori aruncate de zâne, băi de mare şi acel râs ce izbucnește anume când năvălește asupra ta apa rece, foşnetul şoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâşie de spumă albă ca zăpada. Jocuri prin nisip, câini nebunatici luptându-se cu câte o bucată groasă de lemn azvârlită de valuri pe mal sau înnebuniți de bucurie şi alergând ca niște ogari cenușii într-o fugă zănatecă de-a lungul plajei, lătrat îmbătat de fericire, bărci încete lunecând alene pe întinderea lacurilor, soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre, prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii“.
Perioada comunistă
După 1944, turismul începe să se dezvolte și Mamaia să fie descoperită de tot mai mulți români. După 1957 începe să se investească masiv și apar inclusiv hotelurile de peste zece etaje pe care le vedem și azi în zona de sud a stațiunii. Ceaușescu va continua investițiile, iar în centru și nord apar hoteluri noi, în anii ’80. Este perioada de vârf a litoralului, când zeci de mii de turiști străini vin aici pentru a-și petrece vacanța de vară. După 1989, Mamaia este depășită de stațiuni precum Neptun și Olimp. În cei 15 ani când a fost condusă de Radu Mazăre, în Mamaia s-a construit fără să se țină seama de nicio regulă. Spațiile verzi au dispărut, evenimentele de prost gust au invadat stațiunea (atrăgând un număr mare de turiști). În Mamaia s-au construit zeci de blocuri de locuit, stațiunea devenind practic un cartier al Constanței. Mamaia, cu peste 30.000 de locuri de cazare, este și acum cea mai mare și importantă stațiune de pe litoral.
Procesul-verbal de predare a stațiunii Mamaia
,,Astăzi 1 iulie anul 1906,
Noi Achil Zissu consilier comunal delegat de d-l Primar al oraşului Constanţa, prin adresa No. 2553 din 30 iunie 1906, de a preda D-nei Ecaterina D. Nicolaescu stabilimentul balniar de la Mamaia cu accesoriile lui.
M’am transportat în localitate unde am găsit pe D-na Nicolaescu anteprenoarea stabilimentului balnear şi am procedat cel dintâi la predarea şi cea de a doua la primirea în prezenţa d-lui sub-comisar Bărbulescu, delegat de d-l Poliţai al oraşului după cererea d-lui Primar şi am predat şi primit după cum urmează:
56 cabine fixe pentru băile de dame, cu coridorul lor şi 45 gherete pe rotile, toate în bună stare, având cabinele cheile şi giamurile complecte.
56 cabine fixe pentru băi de bărbaţi, cu coridorul lor şi 35 gherete pe rotile, toate în bună stare, lipsind 4 chei şi un geam.
O baracă în construcţie compusă din trei departamente care va servi una pentru spălătorie, una pentru personalul băilor şi o a treia pentru d-na Nicolaescu.
Pentru păstrarea rufelor atât la cabinele bărbaţilor cât şi la cabinele damelor trebue să se facă pe coridorul băilor la începutul cabinelor câte un mic deposit pentru păstrarea rufăriei spre a fi la îndemână pentru trebuinţele serviciului public.
Lingeria ce d-na Nicolaescu avea la băi era în bună stare, dar în cantitate redusă pretextând că nu are unde să depună mai multă.
Asemenea am constatat că are un număr restrâns de costume complecte de bărbaţi şi ceva mai mult pentru dame.
N’am găsit nici un medic la băi, dar ni s’a respuns că are angajat pe d-nul Dr. Sarafides.
D-na Ecaterina D. Nicolaescu, a primit în total un număr de 112 cabine cu coridoarele lor toate în bună stare şi 80 de gherete mobile, asemenea în bună stare lipsind numai patru chei de la cabine şi un geam care este spart.
Am încheiat presentul proces verbal în dublu format.
E de notat că D-l D. Nicolaescu, soţul d-nei Ecaterina Nicolaescu, a uzat de aceste cabine şi gherete pentru serviciul public mai înainte cu câtva timp de a face această predare.
Unul din aceste procese verbale s-a predate D-nei Nicolaescu după cererea sa iar al doilea s-a luat de delegatul Primăriei.
CONSILIER COMUNAL, ANTEPRENOARE
A.Zissu Ecaterina Nicolaescu
Am asistat la predare şi primire
Sub – comisar (ss) indescifrabil
NB. Se rectifică, că primirea localurilor de băi s’a primit astăzi 1 iulie 1906, când încep a funcţiona în mod regulat, iar nu după cum se specifică mai sus.
Anteprenoară
Ecaterina D. Nicolaescu.”
Şi pentru a avea o imagine mai clară asupra evenimentelor inaugurale desfăşurate în această zi, prezentăm mai jos sumele cheltuite de organizatori, conform borderoului întocmit de contabilul Primăriei Constanţa:
,,Lei 800 – Onorariul acordat P.S.S. Episcop al Dunărei de Jos şi al clerului care a oficiat serviciile divine la aceste serbări.
,,160 – Comptul Direcţiunei Hotelului Carol I, pentru găzduirea P.S.S. Episcop al Dunărei de Jos, pe tot timpul cât a stat în oraş.
,,379 – Compturile înaintate de către P.S. Protoereul Judeţului Constanţa, privitoare la cheltuielile de hrană, hotel şi trăsuri angajate de de P.S. pentru cler.
,,393 – Plata trăsurilor angajate de Primărie şi ocupate de Consiliul Comunal şi alţi demnitari cari au asistat la aceste inaugurări.
,,116 – Comptul Direcţiunei Hotelului Carol I, pentru găzduirea D-lor Miniştri M. Vlădescu şi I. Grădişteanu, cari au prezidat aceste inaugurări.
,,535 50 – Comptul Direcţiunei Hotelului Regina, pentru banchetul oferit de Primărie, în onoarea D-lor Miniştri cari au prezidat aceste inaugurări
,,3034 – Comptul D-lui C. Nicodinescu, costul banchetului dat la Mamaia în seara zilei de 13 august a.c., la 200 persoane oficial invitate.
,,1457 60 – Comptul D-lui D. Postelnicu, pentru 90 sticle cu şampanie, servită la acest banchet.
,,140 – Costul stricăciunilor ocazionate, la banchetul dat la Mamaia, conform adresei Direcţiunei Generale a C.F.R. No. 22064/6 aci anexată.
,,79 80 – Costul restaurantului Central pentru masa servită diferiţilor reprezentanţi ai presei în zilele de 13, 14 şi 15 august a.c.
,,550 50 Comptul D-lui Costachi Isac, costul banchetului official oferit presei.
,,48 – Comptul hotelului Belvedere, costul odăilor ocupate de reprezentanţii presei.
,,24 – Idem Hotel Regal, Idem, Idem.
,,45 – Idem Hotelului Londra Idem, Idem
,,8 70 – Idem Hotelului Europa Idem, Idem
,,30 – Comptul D-lui Orezeanu pentru masa muzicei militare
,,25 – 3 călimări de cristal cu trei suporturi.
Total ,,7826, 10”
LEGENDĂ
De unde vine numele
Numele de Mamaia este consemnat pentru prima dată de contele Alexandre de Launay, care în drumul său spre Constantinopol a traversat Dobrogea în anul 1799 . El scrie despre localitatea ”Mammay”, denumită astfel conform unei hărţi ruseşti din 1855. Numele turcesc al localităţii era ”Mamakioi”, ceea ce însemna Mamai Sat (Mamay Kyoi). Nicolae Iorga afirma, mai târziu, într-un articol publicat în „Neamul Românesc”, că numele de Mamaia este de origine tătară şi vine de la Hanul Crimeii Mamai, conducătorul Hoardei Albastre din timpul anilor 1370. Există și o legendă: un fiu de pașă s-ar fi îndrăgostit de o frumoasă româncă pe care a vrut să o fure. Aceasta striga spre mama sa: ”Mama Lia!”, pentru a fi salvată. Tânăra a căzut în ghiol, bărbatul s-ar fi aruncat după ea, dar a scos-o fără viață. Ținând-o în brațe, striga către mama fetei: ”Mama Ia!”. Legenda spune că fiul de pașă a ales să se înece împreună cu fata.
După 1944, turismul începe să se dezvolte și Mamaia să fie descoperită de tot mai mulți români. După 1957 începe să se investească masiv și apar inclusiv hotelurile de peste zece etaje, pe care le vedem și azi în zona de sud a stațiunii.
