Pentru a treia oară de când am carnet, o să-mi repar maşina pe banii altora. Ce să le fac, dacă nu se pot abţine? Prima dată am învăţat ce bune sunt Daciile. Un taximetrist, mare vitezoman cu Matiz, a vrut să depăşească tramvaiul pe dreapta. Fiind însă pe o porţiune mai îngustă de stradă, nu a reuşit şi s-a înfipt în portbagajul primei mele maşini, o Dacie Break model 1996, care avea probabil bara spate din titaniu.
El s-a ales cu motorul înfipt în radiator. Eu, care aveam în portbagaj toată băutura pentru revelion, m-am ales cu bara spate un pic înfundată şi şampania intactă. Bara s-a rezolvat cu ciocanul, şampania cu tot clanul.
A doua oară am învăţat că ai probleme dacă nu eşti atent la femei. Făceam stânga în Mărăşti pe lângă biserica Sfinţii Petru şi Pavel. Eu am oprit să las o domniţă să traverseze pe zebră, dar şoferul din spate a crezut probabil că poate trece cu maşina lui prin a mea.
Nu a putut, deci am trecut cu RCA-ul pe la Poliţie.
A treia oară m-am prins că oraşul ăsta e un sat. Trecere de pietoni în Mărăşti. O cucoană grăbită se aruncă pe trecere. Frânez şi o las să meargă, spre nemulţumirea celui din spate, care se înfige cu entuziasm în mult încercatul meu portbagaj.
Mă dau jos din maşină, mă uit ce-a păţit a mea, mă uit ce-a păţit al lui, mă uit la şofer să văd cu ce specie am de-a face. Se dă omul jos din maşină, se scarmănă un pic la creştet şi mă întreabă:
– Auzi, tu nu eşti cumva băiatul lui Sanda?
Azi avem întâlnire la constatări, să mai schimbăm poveşti de familie. Până atunci, recomand pietonilor să stea naibii acasă. M-am săturat să le dau prioritate!
