Principalul dezavantaj constă în eliminarea posibilităţilor de ajustare internă prin devalorizarea monedei naţionale şi politica de dobănzi. Practic, BNR se absoarbe în BCE pierzându-şi independenţa. În lipsa acestei supape, nu rămân decât politicile de austeritate-tăierile de salarii din sectorul bugetar, de pensii, reducerea cheltuielilor cu serviciile sociale. Cazul Greciei e relevant-neputând devaloriza moneda pentru a reimpulsiona exporturile şi turismul, cu datorii uriaşe şi dezechilibre bugetare majore, economia a încercat să revină pe linia de plutire prin politici draconice de austeritate, intrând într-o spirală ucigătoare în care tăierile de venituri şi noile scăderi de PIB se succedau. Tot la capitolul dezavantaje avem contabilizarea efectelor unei eventuale destrămări în lacrimi a zonei euro (devalorizare faţă de dolar, moneda tranzacţiilor energetice, fuga capitalului, etc) în condiţiile în care principalele beneficii ale aderării au fost ratate de România (este deja istorie momentul în care beneficiind de umbrela euro statele membre atrăgeau cu uşurinţă bani din pieţele finianciare-Spania şi Italia contează acum mai mult pe BCE pentru a le cumpăra obligaţiunile). La capitolul beneficii, să trecem reducerea costului tranzacţiilor comerciale (dispar comisioanele din conversia leu-euro), disciplina bugetară mai strictă (datorie guvernamentală sub 60% PIB, deficit bugetar sub 3% din PIB) şi calibrarea economiei pentru a satisface criteriile legate de inflaţie, dobânzi, etc. Dispar neliniştile legate de curs, într-o economie deja euroizată (doi ani înaintea adoptării propriu-zise a euro cursul trebuie să oscileze într-o bandă relativ îngustă de +/-15%). Asta nu înseamnă că reperele macro necesare pentru aderare vor rămâne bătute în cuie-câte state din zona euro mai satisfac în acest moment condiţia privind datoria publică? Iar în perioada de apogeu a crizei deficitele bugetare explodaseră mai peste tot pe măsură ce statele interveneau pentru a sprijini economia. „România va trebui să decidă în perioada următoare dacă trecerea la euro este în interesul său. Adoptarea euro, cand nu ai o economie competitivă, se poate dovedi însă periculoasă. Din vreme în vreme, bule ale creditului vor mai fi, lăcomia e în natura umană, iar pentru o economie necompetitivă, care nu are multe pârghii de ajustare internă, acestea se pot dovedi fatale, vezi cazul Greciei”, spune Lucian Croitoru, consilierul Guvernatorului BNR.
2015 e bătut în cuie? Cum se procedează priin vecini
România şi-a fixat ca reper anul 2015 pentru a adopta euro (termen subliniat şi în discursul de ieri al preşedintelui Băsescu). Bulgaria a anunţat însă recent că îngheaţă pe termen nelimitat planurile de adoptare a euro, considerând că aderarea la uniunea monetară nu ar mai aduce vreun beneficiu, ci numai costuri. Premierul Boyko Borisov şi ministrul Finanţelor Simeon Djankov au declarat că decizia de a suspenda planurile de aderare la zona euro, este o consecinţă a deteriorării condiţiilor economice şi incertitudinilor legate de viitorul blocului monetar, alături de schimbarea „decisivă” a opiniei publice din ţară privind adoptarea euro, la începutul celui de-al treilea an de austeritate. Premierul lituanian Andrius Kubilius a declarat săptămâna trecută că ţara va adera la zona euro numai atunci când „Europa va fi pregătită”. Anterior, premierul leton Valdis Dombrovskis a spus că guvernul va lua o decizie în privinţa unui program de adoptare a euro în primăvara anului 2013, termen care contrazice obiectivul anterior de a adopta moneda unică la începutul lui 2014. Tehnic, Polonia şi-a propus să fie pregătită pentru aderare în 2015. Ministrul de externe Radoslaw Sikorski declara luni, într-un interviu publicat de cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, că ţara sa va adera la zona euro „atunci când statele din această zonă îşi vor fi rezolvat problemele”.
