La Sibiu se păstrează întreaga arhivă a modului în care s-a elaborat şi editat prima enciclopedie română, iniţiată în 1904 de „Astra”, adică de „Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român”.
Dar, încă din ianuarie 1895, Cornel Diaconovici, prim-secretar al „Astrei”, a prezentat în şedinţa Comitetului Central, primul proiect privind editarea unei enciclopedii în scopul „lăţirii ştiinţelor şi artelor în cercuri cât mai largi la poporul nostru, gândit sub forma unor lexicoane de conversaţiune, care „să ne facă servicii precum lexiconurile germane ale timpului…Ideea a surâs multora şi s-a ajuns la o comisie pentru studierea proiectului, din care au făcut parte pesonalităţi ale timpului precum Ilarion Puşcariu, Zaharia Boiu, Partenie Cosmas, Leontin Simionescu şi Cornel Diaconovici. Acest comitet hotărăşte editarea enciclopediei în două tomuri de câte 60 de coli de tipar cu o mie de pagini, redactor principal al acesteia fiind numit Cornel Diaconovici, considerat omul cel mai competent în materie, deoarece a colaborat la mai multe enciclopedii, mari, germane.
Astfel că „Astra” a lansat şi publicat un apel în revista „Transilvania” şi în alte foi periodice româneşti, cerând să fie sprijinit acest proiect,iar Ioan Micu Moldovan, preşedintele de atunci al „Astrei”, a tipărit în revista „Transilvania” un text convingător intitulat „Creştere şi cultură”, etalând scopul enciclopediei, rolul şi importanţa ei naţională pentru români.
La acest Apel au răspuns circa 200 de oameni de ştiinţă şi cultură din toate provinciile româneşti, dintre care 172 din ţară şi de peste hotare, s-au şi angajat să colaboreze, fără remuneraţie, astfel că s-au primit,în final peste…. 60.000 de titluri de articole, dintre carte, în urma unei selecţii riguroase au fost luate în considerare 37.622 de texte. Desigur,autorii au folosit, în primul rând bibliotecile personale, pe atunci extrem de bogate (cea a lui Diconovici avea peste 5.000 de opere) şi bibliotecile publice, mai ales cea a „Astrei”, cu mii de volume, dar şi marile biblioteci din Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Craiova etc., precum şi din Paris şi Petrograd. Iar ca un succes notabil menţionăm şi colaborarea unor personalităţi străine, precum Alphons Tuor din Elveţia, Urban şi Hertwik Iarnik din Cehoslovacia, Gustav Weigand din Germania etc.
La 12 martie 1904 Dr. Cornel Diaconovici raportează comitetului„Astrei” apari-ţia ultimului fascicol al enci-clo-pediei, care a fost editată în trei volume însumând peste 3.100 de pagini şi care, la apariţie, s-a bucurat de un enorm succes, nu numai în Transilvania şi Ba-nat,dar şi în Regat, subliniindu-se,în publicaţile vremii, că nici una dintre naţiunile din fostul imperiu austro-ungar – cehoslovaci, sârbi, polonezi -, n-au reuşit să-şi redacteze o enciclopedie, Transilvania rea-lizând o premieră în zona de răsărit a Europei… O semnalăm şi noi, după atâţia ani, ca semn de aducere aminte,dar şi ca un omagiu adus acestor patrioţi care au vădit, nu numai înţelepciunea unui popor, ci şi calitatea intelectualilor Transilvaniei, ce au performat şi în acest domeniu.
Iar dacă citim tabelul autorilor, rămânem puternic impresionaţi de personalitatea semnatarilor din Enciclopedie: Antipa Grigore, Victor Babeş, Valer Branişce, Ovidiu Densuşeanu, Rădulescu Motru, Titu Maiorescu, Weingrad Gustav-din Lipsca etc., dar şi dr. Wittstock, preotul din Avrig (despre saşi) etc. O istorie spectaculoasă care spune multe despre transilvăneni, din toate punctele de vedere, meritând omagiul generaţiilor ce se succed în timp.
(Sursa: Sibiu „Repere sibiene – studii şi referate”, 1982.)