150 milioane de euro. Aceasta este suma pe care statul elveţian şi-a propus să o investească în România în următorii şapte ani, în cadrul Programului de Cooperare Elveţiano-Român. Acesta face parte dintr-un program mai amplu de cooperare dintre Elveţia şi Uniunea Europeană prin care cele 12 ţări care au aderat la UE după 1 mai 2004 beneficiază de fonduri nerambursabile din partea Confederaţiei Elveţiene, în valoare de aproape 1 miliard de euro.
Cu ocazia Zilei Naţionale a Elveţiei am stat de vorbă cu domnul Marc Bruchez, ataşat economic şi reprezentant al Ambasadei Confederaţiei Elveţiene în România despre investiţile în ţara noastră, criza financiară mondială, despre actuala instabilitatea politică, dar şi despre frumuseţea ascunsă a Bucureştiului şi despre Braşov, oraşul său preferat din România. Crede în multiculturalism şi în puterea simbolică a Jocurilor Olimpice. Pentru Londra 2012, pariază pe tenismenul elveţian Roger Federer.
D-le Marc Bruchez, Elveţia este un partener de nădejde al României, anul trecut sărbătorindu-se 100 de ani de relaţii diplomatice între cele două ţări. Care au fost contribuţiile Elveţiei de-a lungul timpului la dezvoltarea României?
Aşa este, anul trecut cele două ţări au sărbătorit un secol de relaţii diplomatice, Elveţia fiind în strânse relaţii cu România încă de pe vremea regelui Carol I, un apropiat al ţării noastre. Chiar dacă în timpul regimului comunist, relaţiile dintre cele două naţiuni au fost poate mai reci, odată cu Revoluţia din 1989, Elveţia s-a apropiat de România, dovadă fiind importantele ajutoare de ordin financiar care au sprijinit România în tranziţia sa către o democraţie şi o economie de piaţă.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, Elveţia a suspendat fondurile atribuite procesului de tranziţie, în schimb a lansat o noua schemă prin intermediul Programului de Cooperare Elveţiano-Român, program care îşi propune să investească în România aproape 150 milioane de euro până în anul 2019 Acest program acoperă o paletă largă de domenii de investiţii şi reprezintă de fapt esenţa relaţiilor bilaterale dintre cele două state.
Care sunt direcţiile de acţiune ale acestui program?
Elveţia şi-a propus ca prin intermediul acestui program să sprijine economia românească având intervenţii în domenii precum infrastructură, mediu şi dezvoltarea sectorului privat, în special a IMM-urilor (întreprinderi mici şi mijlocii n.r.) pe de o parte, şi pe cealaltă parte să sprijine dezvoltarea socială prin acordarea de fonduri pentru sănătate, societate civilă, cercetare ştiinţifică şi burse şcolare.
Pentru a putea accesa aceste fonduri, potenţialii beneficiari trebuie să depune o serie de proiecte, prin care să demonstreze viabilitatatea ideilor şi beneficiul real adus comunităţilor locale, economiei şi societăţii în ansamblu. De exemplu, în cadrul domeniului „Infrastructura şi mediu”, subcategoria „Eficienţă energetică”, patru oraşe din România: Braşov, Suceava, Arad şi Cluj au fost selectate pentru a depune proiecte în vederea îmbunătăţirii performanţelor de mediu.
De celalaltă parte, vestea punerii în joc a unor fonduri pentru sprijinul societăţii civile, în valoare totală de aproximativ 10 milioane de euro, a fost foarte bine primită. Pentru prima alocare de fonduri în valoare de 2,6 milioane franci elveţieni, s-a înregistrat un număr impresionat de 805 aplicaţii din zona non-guvernamentală. Pe zona sănătăţii fondurile vor sprjini activităţi în domeniul neonatologiei şi serviciilor de primă urgenţă, precum SMURD.
Ce cred investitorii elveţieni despre România şi cum văd ei actualele tensiuni politice prin care trece ţara noastră?
Investiţiile în România nu se rezumă doar la fondurile oferite prin intermediul acestui program de cooperare, ci ele sunt completate de prezenţa pe piaţa românească a unor companii elveţiene de renume mondial precum ABB, Holcim, Nestle, Novartis, Sika, Helvetansa, care prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea economiei româneşti. Astfel Elveţia se află pe locul 8 în topul investitorilor străini.
Marii jucători elveţieni de pe piaţa românească sunt încântaţi în mod deosebit de calitatea oamenilor angajaţi în cadrul companiilor. Ei apreciază că aceştia sunt foarte bine educaţi şi pregătiţi, cunosc multe limbi străine, iar acest lucru poate reprezenta un adevărat avantaj în vederea relansării economiei României. În ciuda instabilităţii politice pe care România o traversează acum, ţara voastră are un potenţial economic uriaş, tocmai datorită acestui capital uman preţios.
În mod cert această instabilitate, schimbările survenite peste noapte în legislaţie, nu sunt privite cu ochi buni de către investitorii elveţieni, însă cu toate acestea, jucătorii din piaţă sunt încrezători în viitorul României şi consideră că pe termen mediu ţara voastră rămâne un loc bun pentru investiţii. Se pot face multe în România, de la afaceri în turism şi infrastructură pănă la afaceri în domeniul energiei regenerabile, important este să existe o stabilitate a legii. Deocamdată nu am auzit de vreo companie elveţiană care ar dori să se retragă din România.
Apropo de instabilitate, cum a reuşit să treacă Elveţia prin actuala criză mondială şi ce poate să facă România pentru a contracara efectele negative ale crizei?
În primul rând este important de precizat faptul că România şi Elveţia au în comun următoarele lucruri, în contextul crizei: indicatori macroeconomici buni – desigur cu un cost social pe măsură, o datorie publică mică şi exporturi bune. Elveţia a reuşit să fie mai puţin afectată de criză datorită exporturilor care în această perioadă au avut un trend favorabil, calitatea produselor elveţiene spunându-şi cuvântul. Cu toate acestea România are un avantaj în faţa Elveţiei, ea poate profita de oportunităţile de investiţii care pot fi atrase aici. După cum spuneam şi mai devreme cred că România ar trebui să ţină mai mult cont de potenţialul său uman şi de faptul că de exemplu, Bucureştiul este unul dintre cele mai sigure oraşe europene, rata criminalităţii şi violenţei fiind una foarte mică.
De cât timp locuiţi în România şi ce părere v-aţi făcut despre ţara noastră?
Locuiesc aici de mai bine de un an şi jumătate, din ianuarie 2011. Atunci am acceptat această provocare deoarece eram curios ce are de oferit această ţară. Mie imi place mult istoria aşă că România mi s-a părut interesantă pentru că de-a lungul istoriei sale a avut parte de multe influenţe pe teritoriul său, influenţa germană şi ungară în centru, cea turcă în sud-est, slavii în partea de est. Din acest punct de vedere seamănă puţin cu Elveţia, unde în momentul de faţă există trei culturi distincte şi se vorbesc în mod oficial patru limbi: germana, franceza, italiana şi retoromana. Îmi plac mult peisajele şi arhitectura, în special cele din Transilvania şi Bucovina. Am călătorit destul de mult prin ţară şi am văzut multe oraşe: Timişoara, Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Târgu Mureş, însă Braşovul rămâne preferatul meu, poate pentru că am avut şansa să-l vizitez mai des.
Despre Bucureşti ce spuneţi?
Bucureştiul e un oras foarte interesant, care nu ţi se relevă din prima şi pe care trebuie să-l descoperi singur. În franceză e o vorbă,,elle se laisse decouvrir (el se lasă descoperit, n.r.), aşă că trebuie să te plimbi, să descoperi ceea îţi scapă la prima vedere, de exemplu când te pierzi pe străzile din centru şi deodată dai peste o biserică frumoasă. De asemenea îmi place Centrul Vechi. Am observat cu bucurie evoluţia acestuia de când am venit şi până acum. În schimb ceea ce nu-mi place la Bucureşti este traficul congestionat şi timpul pierdut în maşină din această cauză.
Aveţi vreo recomandare pentru turiştii români care vor să viziteze Elveţia?
Depinde mult de ceea ce vor să facă. Dacă vor să schieze, le recomand să meargă în februarie în zona cantonului Grison, în schimb dacă vor o escapadă citadină, oraşele Zurich, Lucerna sau capitala Berna, sit al patrimoniului universal UNESCO, reprezintă o variantă de neratat pentru lunile mai sau iunie. Munţii din sud oferă un prilej bun de călărie, iar pentru o destinaţie la malul lacului, Neuchatel este perfect.
Elveţia este considerată una dintre cele mai pacifiste ţări din lume. Care este secretul său?
N-aş spune că este chiar un secret, dar faptul că în ţara noastră se vorbesc patru limbi diferite şi că există trei culturi distincte, cred ca a avut o contribuţie. De-a lungul secolelor am învăţat să convieţuim şi să construim împreună comunităţi. Am lăsat deoparte diferenţele dintre noi şi ne-am concentrat pe ceea ce ne apropie. În plus pentru o dezvoltare prosperă trebuie să ai instituţii cu adevărat democratice. Avem un respect deosebit faţă de celălalt, faţă de ideea de referendum ca exprimare a voinţei populare şi faţă de dreptul la iniţiativă. Respectul şi dialogul sunt o expresie a multiculturalismului elveţian.
Jocurile Olimpice sunt în plină desfăşurare. Cu cine ţineţi?
Aş vrea să completez puţin ideea de mai devreme. Jocurile contribuie la promovarea ideii de respect, dialog şi multiculturalism. În vremurile antice, în perioada Jocurilor orice război sau conflict se oprea. Cred că e o idee foarte bună şi că ar trebui să ne gândim cu toţii asta. În ceea ce priveşte favoritul, acesta este tenismenul Roger Federer.
