Interviu cu profesorul universitar Mircea Coşea: Trusturile internaționale vor face legea

Rl: Cum arată mixul energetic al României în viitor, ţinând cont de utilizarea resurselor locale, cu tehnologii prietenoase mediului?

Mircea Coşea: Este greu de spus. Conform declaraţiilor publice pe care le-a făcut şi Cabinetul Ponta, şi companii importante, ca OMV, resursele importante de petrol şi gaze ale României nu vor mai dura mult timp. Se estimează că până în 20 de ani. Pe de altă parte, noi suntem încă foarte mult în urmă în ce priveşte energia nucleară şi într-un moment delicat: aceasta pierde teren în ţările civilizate, ca Germania şi acum Elveţia şi faptul ar putea duce la constrângeri din partea UE.

 

Resursele din Marea Neagră sunt şi ele discutabile. Costurile sunt mari. Există nişte cedări de resurse la companii internaţionale pe o perioadă îndelungată, care nu ştim cum vor reacţiona. Marea Neagră devine un punct geopolitic complicat, astfel încât probabil că în România cărbunele va fi din nou luat în considerare, împreună cu hidroenergia.

 

Asta sigur că e o chestiune de viitor, dar deocamdată ceea ce observ în strategie e că nu există o idee foarte clară  în legătură cu siguranţa energetică a României în viitorii 20 – 25 de ani sau chiar mai târziu. Noi nu suntem o ţară cu disponibilităţi financiare şi de cercetare, ca să facem saltul de la motorul cu ardere internă la cel cu hidrogen sau cu altceva, cum încearcă alţii, deci vom rămâne şi din acest punct de vedere la categoria a doua: vom încerca să menţinem ceea ce avem.

 

 

Pe de altă parte, nu există disponibilităţi financiare pentru noi prospecţiuni sau noi zone de interes. Rămânem la mâna unor puternice trusturi internaţionale, care vor face legea şi din acest punct de vedere. Oricum ne-am învârti, până la urmă o parte importantă a importului de gaze ar trebui să-l facem tot din Rusia.

 

Măreţele planuri cu fel de fel de conducte, ce trebuiau să vină prin România, au rămas pe hârtie. Nu putem să acoperim tot consumul de gaze în viitor. Dacă azi nu avem încă probleme mari cu acoperirea cererii de resurse cu oferta este pentru că nu avem o industrie la nivelul celei pe care ar trebui să o avem. Nu avem nici un efort mare pentru creşterea eficienţei consumului de energie de la cel casnic la cel industrial.

 

Suntem într-o situaţie delicată şi în strategie nu apare foarte clar această imagine a unui pericol în următorul deceniu. În anii 2030 – 2040, România va fi într-o situaţie dificilă dacă nu va rezolva importul de gaze, problema noilor resurse şi eficientizarea consumului.

 

Rl: Cum ţine cont strategia energetică a României de utilizarea energiilor regenerabile şi, în general, a resurselor neconvenţionale?

Mircea Coşea: Chiar dacă în Strategie (n.n.: Strategia Energetică, un proiect al Cabinetului Cioloş) se vorbeşte pe ici, pe colo despre aşa ceva, este o abordare destul de literară, ca să nu zic superficială. În momentul de faţă, există în lume o abordare diferită a acestei probleme. Am fost plecat în străinătate, la o conferinţă internaţională pe probleme de energie, cu tema relaţia UE – Rusia.

 

 

S-a discutat despre energiile regenerabile, despre surse alternative într-o manieră cât se poate de pesimistă. Aceste resurse au costuri foarte mari şi necesită investiţii la care nici o ţară dezvoltată nu poate să facă faţă astăzi. Oricât de mult ar costa energia clasică pe gaze sau petrol, economic şi politic, tot acestea rămân sursele utilizabile. Această etapă e estimată cel puţin pe viitorii 15 – 20 de ani.

 

Încecările ce s-au făcut, ca planul de implantare, în nordul Africii, a unor suprafeţe imense de fotovoltaice, care să alimenteze Europa de Sud – Franţa, Spania ş.a.m.d., au rămas proiecte. Costurile sunt imense. Tehnologiile nu ajung încă la performanţe care să acopere costurile. Deocamdată, aceste tehnologii nu sunt pe primul plan în nici o strategie internaţională sau naţională. Dacă au fost foarte la modă acum 5 – 10 ani, azi interesul pentru ele nu mai e acelaşi.

 

Rl: Aceste resurse pot deveni viabile şi, dacă da, în ce condiţii?

Mircea Coşea: Sunt două condiţii. Una e de natură cost-beneficiu. În măsura în care exploatarea, transportul şi consumul energiilor clasice (cărbune, gaze, petrol) va fi foarte-foarte scumpă, adică preţurile vor creşte foarte mult, prin comparaţie energia regenerabilă devine mai ieftină. Nu e cazul deocamdată. A doua posibilitate e o cnstrângere geopolitică. Adică o blocare a surselor importante, care să determine zone dependente să treacă la astfel de măsuri.

 

Ca Europa, dependentă de Rusia, aflată într-o situaţie geopolitică complicată. Nu e nici acesta cazul acum. Cele mai importante ţări UE şi poate chiar UE în ansamblu încearcă o apropiere tot mai evidentă de Rusia, pe planul transportului şi al utilizării energiei ruseşti. Deci, deocamdată nu cred că există intenţia de a renunţa la petrolul şi gazele ruseşti, chiar dacă politic Europa trebuie să facă anumite concesii.

 

 

Rl: Cu energia nucleară avem o problemă. Cabinetul Ponta a încercat să le dea chinezilor să facă reactoarele 3 şi 4. Nouă nu ne ieşea ca rentabilitate. Chinezii s-au prins rapid că ar trebui ca statul să garanteze diferenţa de preţ la gigacalorie, ca să aibă ei profit. Statul român nu a putut garanta. Acum, chinezii se reorientează spre alte domenii investiţionale. Ce facem în continuare? E de viitor energia nucleară, mai ales după incidentul de la Fukushima?

Mircea Coşea: Deocamdată nu e de viitor, aşa e tendinţa. Există o mişcare instituţională importantă în Germania, acum şi în Elveţia, de reducere sau eliminare a energiei nucleare. E însă foarte greu să creadă cineva că în viitoarea perioadă omenirea se va putea lipsi total de această resursă destul de ieftină. Ce trebuie făcut e siguranţa exploatării.

 

Nu trebuie să scoatem din strategie, pe viitor, un procent de energie nucleară. Problema e incapacitatea pe care de vreo 10 ani o avem, indiferent de guvern, de a continua investiţia. Singuri ne facem rău. Am desfiinţat producţia de apă grea de la Turnu Severin. Avem probleme şi cu resursele de uraniu, s-au închis nişte mine, devenim dependenţi şi de combustibilul nuclear. E o amestecătură de idei şi de posibilităţi pe care eu le văd cam în ceaţă.

 

Ce înseamnă independenţă energetică? Nu neapărat să ai tot în ţară, autarhic energetic, ci să ai capacitatea să poţi cumpăra de unde vrei. Or, România nu are resurse. Ce se va întâmpla dacă preţul petrolului ar creşte acum exponenţial? Nu am mai putea cumpăra. Până la urmă, o adevărată independenţă ţine de puterea de import. Europa toată nu e foarte bogată în resurse energetice. Va depinde foarte mult de import.

 

Rl: Mai este vorba şi despre siguranţa depozitelor de reziduuri. Acestea au nevoie de energie pentru răcirea continuă, altfel devin bombe nucleare murdare. Dacăî ai o cădere a sistemului energetic naţional pentru mai multe zile, fac bum. E o problemă globală.

Mircea Coşea: La noi, această problemă e accentuată de totala lipsă de responsabilitate a statului de 27 de ani. România a devenit depozit de resurse poluante pentru întreaga Europă. Nu se prea ştie, dar la noi se depozitează gunoaie şi resurse toxice cam din toată Europa. Nu m-ar mira ca şi grija pentru deşeurile nucleare să fie la nivel scăzut şi să avem probleme în viitor. Protecţia mediului se reduce doar la adunarea peturilor.

 

 

Rl: În strategie, e prevăzută o creştere pentru anul 2035 a 70% din parcul auto din România pe maşini electrice. Ce facem, din acest punct de vedere, cu petrochimia?

Mircea Coşea: Este un lucru puţin de natura fantasticului. Nu vom avea o trecere atât rapidă la un alt tip de motor. Şi pentru că nu există nici interesul marilor constructori de automobile. Sunt diverse încercări, pe ici, pe colo, dar lucrurile nu merg pe un trend foarte vizibil. Vom suferi din nou un şoc, pentru că suntem între două etape ale revoluţiei industriale. Pe una am ratat-o. A doua etapă a fost renunţarea, de la marile construcţii de fiare, la petrochimie. Unul dintre cele mai bune exemple este Olanda.

 

Rl: Pe revoluţia coşului de fum.

Mircea Coşea: Da. Olanda a trecut de la construcţia de nave. A desfiinţat şantierele şi a făcut petrochimie în anii 65 – 70. În perioada aceea, noi am dezvoltat toate industriile mari consumatoare de energie şi poluante. Toate “fiarele”. Acum, suntem în a treia fază (n.n.: interlocutorul se referă la ceea ce futurologul american Alvin Toffler a denumit Al Treilea Val), iar lumea se pregăteşte pentru a patra fază. Într-o strategie energetică, trecerea structurii economice de la o fază la alta ar trebui să fie esenţială.

 

Aceste schimbări înseamnă alt consum de energie sau consumul unui alt tip de energie. Noi aici nu facem nimic şi ne cantonăm în manufacturare. Producem foarte multe pe sistem manufacturier. Asamblăm, producem, dar nu avem cercetare-dezvoltare (CD). Nu facem saltul. Aşa cum alţii au făcut de la made in la made by, noi suntem la made in Romania. Aceasta va fi una dintre marile problemele ale economiei româneşti.

 

Rl: Nu avem valoare adăugată.

Mircea Coşea: Suntem blocaţi la o valoare sub media europeană. De aceea, nici nu putem face mare lucru, oricât ne-am strădui, pentru că tipul de industrie pe care îl avem creează valoare adăugată sub media europeană, neavând CD. Facem Loganul de la A la Z, dar nu l-am conceput noi, nu l-am desenat noi şi nici măcar nu-l vindem noi în străinătate.

 

Asta e o problemă ce trebuie să apară de acum înainte în orice strategie, indiferent dacă este energetică, alimentară sau demografică. Schimbarea de structură a economiei e o problemă ce trebuie să preocupe. Deocamdată, pe noi nu ne preocupă. Este unul dintre marile lipsuri ale strategiei energetice: că priveşte lucrurile ca şi cum ele s-ar menţine la acest stadiu de structură economică.

 

 

Pe electromobilitate, trebuie să ai infrastructură. În prezent, la fiecare 500 km trebuie să te legi la priză. Încearcă Lidl ceva, un concept integrat de prize publice pentru maşini electrice, iar maşinile electrice sunt scumpe. Service-ul e complicat. Deocamdată, trebuie să ne gândim ca durata de viaţă a unui mijloc de transport să fie măcar la media europeană, prin îmbunătăţirea infrastructurii.

 

Rl: Cum se integrează strategia energetică în economia circulară?

Mircea Coşea: Strategia aceasta nu are nici un fel de legătură cu economia circulară, dar eu nu o condamn pentru aceasta, pentru că acesta e deocamdată un concept. Nu este pusă în practică, având efecte vizibile, în nici o ţară din lume, oricât de dezvoltată ar fi ea. Este o chestiune care ar fi trebuit să apară măcar ca o idee de viitor, dar nu fac din asta un capăt de ţară, nu critic, pentru că nici în alte părţi ea nu e o prioritate, ci o altă alternativă de viitor, fără o imagine materială clară.

 

Rl: Care va fi rolul biomasei?

Mircea Coşea: Aceasta presupune în amonte o serie întreagă de activităţi sau de situaţii pe care noi nu le putem regla. Teoria trecerii gunoaielor pe economia circulară şi scoaterea de abur, energie, apoi de îngrăşăminte, e frumoasă. În România nu merge din două motive. Unul e de natură birocratică şi clientelară. Încercările de aducere a unor instalaţii foarte importante s-au izbit de bircoraţia şi lipsa de teren unde să fie amplasate.

 

Mafia gunoaielor a reacţionat imediat şi a stopat aceste lucruri. Altul e că  în România gunoiul nu e sortat. El trebuie pus pe categorii. Este umed. Pentru a fi prelucrat, trebuie să treacă prin instalaţii suplimentare de uscare. Aceasta ar mări costurile. Evident, este o sursă foarte importantă şi ar trebui să existe un plan naţional făcut de experţi, cu asistenţă străină, mai ales din ţările scandinave. România începe să fie acoperită de gunoaie în locuri unde nu au ce căuta. Ele se transformă în surse de toxicitate, când ar putea să fie cumva folosite.

 

 

Rl: În Statele Unite, Departamentul pentru Energie are două instituţii de cercetare: NETL (National Energy Technology Laboratories) şi NREL (National Renewable Energy Laboratory), care şi-au propus să reducă costul pentru CCS (carbon capture and storage) de la cât e acum la 10 dolari pe tona de CO2. Cum e prinsă în strategie partea de CD?

Mircea Coşea: N-am prea văzut-o. Mă aşteptam la un capitol special, cu iz instituţional. Trebuie să reînfiinţăm anumite comisii şi institute, care să se ocupe de cercetare. Lipsa de cercetare tehnologică şi de interes pentru inventica din România ne face o ţară pe veci dependentă de alţii. Noi nu vom putea să ne mai gândim la integritate, independenţă dacă nu ne putem crea singuri anumite lucruri.

 

Or, noi nici o aspirină nu putem să mai facem în România (n.n.: interlocutorul a dorit să spună că nu avem cercetare pentru a crea un medicament nou). Nu avem institutele necesare. Dacă aţi avut ocazia să studiaţi Proiectul România Competitivă, tot un studiu literar-artistic (n.n.: Poriectul România Competitivă este un alt plan de acţiune pus la punct de Cabinetul Cioloş), acesta vorbeşte despre ramuri inovatoare, creatoare, dar la nivel general.

 

Mare parte din gândirea strategică din România confundă Cercetarea – Dezvoltarea doar cu IT-ul. Pe CD am avut domenii de vârf în Agricultură şi Farmaceutică. Am fost descoperitorii geriatriei, acum nu mai avem nimic. Ar trebui ca orice studiu de strategie să înceapă cu aşa ceva, altfel nu facem decât să cârpim lucruri pe hârtie. Nu plecăm de la originea ideii de dezvoltare, care înseamnă inovare.

 

Rl: Dacă în proiecţii preţul energiei ajunge la 200 euro/MW, aceasta este o problemă, pentru că economia nu va rezista. Acum, el este la energia casnică de joasă tensiune pe la 100 lei/MW. Cum e prevăzut să funcţioneze mixul energetic? Se găsesc soluţii care să facă economia României competitivă?

Mircea Coşea: Economia competitivă pleacă de la energie. Dacă este un lanţ trofic în natură, există unul şi în Economie. Începutul acestui lanţ este energia. Fie şi o legătură de pătrunjel din piaţă, şi tot conţine o parte de cost provenit din energie. Lucrurile acestea, ca mix, sunt complicat de prezentat. Nu avem o evaluare a costurilor. Reluarea producţiei de cârbune în România înseamnă o reinvestire, un fel de reindustrializare.

 

Dacă este vorba despre energia eoliană, parcurile din Dobrogea au costat enorm, din cauza certificatelor verzi, iar banii i-au luat alţii, nu noi. Vorbim despre energia nucleară. Cu un singur reactor nu merge cum trebuie. Energia electrică o faci în bune condiţii cât timp ai consum industrial. Toate trebuie regândite ca să ajungi la un calcul economic. Altfel nu se poate.