Antonescu nu mai are răbdare. Vrea să se instaleze cu orice preţ la Cotroceni, cât mai repede- în câteva zile, în câteva ore!- chiar şi cu riscul pierderii propriului electorat. De ce graba arătată acum pentru suspendarea lui Băsescu s-ar putea întoarce ca un bumerang împotriva USL?
Mişcările politice făcute de alianţa de la putere arată că obiectivul principal şi imediat al acesteia este suspendarea preşedintelui. Nu respectarea promisiunilor electorale, nu găsirea unor măsuri de relansare economică a României. Pur şi simplu, eliminarea lui Băsescu de pe scena politică românească.
USL a început de marţi cu înlocuirea Avocatului Poporului- care are puterea de a ataca la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, urmând ca zilele viitoare să schimbe şi legea de funcţionare a Curţii Constituţionale, astfel încât aceasta să nu mai aibă un aviz obligatoriu asupra hotărârilor Parlamentului. Următoarele etape imediate sunt fidelizarea Curţii Constituţionale prin schimbarea judecătorilor consideraţi “oamenii lui Băsescu” precum şi schimbarea preşedinţilor celor două camere, a Senatului şi Camerei Deputaţilor, astfel încât aceştia să nu îngreuneze procedurile parlamentare în demersul suspendării. În locul lui Vasile Blaga în fruntea Senatului a fost propus chiar liderul PNL Crin Antonescu care, după ce Băsescu va fi suspendat, ar ajunge astfel primul om în stat.
Aceste măsuri, luate la început de iulie, lună în care de obicei activitatea parlamentară intră în pauză iar politicienii îşi caută vacanţe cât mai îndepărtate de Capitală arată o precipitare mare a acţiunilor PNL şi PSD. Acţiuni care duc spre o veritabilă lovitură de stat. O putere politică- atenţie, nevalidată încă prin votul cetăţenilor!- vrea să obţină în câteva zile puterea absolută în stat, fără să mai aştepte parcurgerea etapelor legitime. Şi, fără discuţie, principalul motiv al acestei precipitări este dorinţa lui Crin Antonescu de a ajunge preşedinte peste rând, înainte de alegeri şi de finalizarea mandatului lui Traian Băsescu în 2014.
Ce scapă din vedere însă liderii PSD şi PNL este faptul că aroganţa cu care se comportă acum, arătând că sunt dispuşi să forţeze democraţia pentru a-şi atinge scopurile, s-ar putea întoarce foarte rapid împotriva lor.
Prin deciziile arbitrare luate, Ponta şi Antonescu au reuşit în doar câteva zile să strângă împotriva lor cea mai mare parte a societăţii civile, chiar şi pe unii dintre criticii înverşunaţi ai PDL. În pus, liderii USL au reuşit să capteze atenţia chiar şi a presei internaţionale care aproape în fiecare zi scrie în termeni deloc prietenoşi despre deciziile aberante ale liderilor USL, fie că vorbim despre desfiinţarea abuzivă a comisiei care analiza plagiatul lui Ponta fie despre scandalul legat de reprezentarea României la Consiliul European. Evident, nici suspendarea preşedintelui nu va trece netaxată.
Toate lucrurile acestea contează foarte mult în ceea ce priveşte imaginea externă a României şi, probabil, nu va trece mult până când cancelariile occidentale vor taxa aceste forţări ale normelor democratice.
În plan intern, guvernarea USL are toate şansele să-l transforme pe Traian Băsescu într-o veritabilă victimă politică. Nu ştiu câţi dintre cei care în ianuarie au ieşit în stradă şi au strigat “Jos Băsescu” sunt dispuşi să accepte chiar şi o lovitură de stat pentru a-şi atinge obiectivul. De asemenea, nu ştim câţi dintre cei care şi-au pus încrederea în USL nu şi-au pierdut-o între timp având în vedere că alianţa dintre PSD şi PNL demonstrează că este mai preocupată de răfuielile cu duşmanii politici decât de ridicarea nivelului de trai al românilor.
Să nu uităm nici PDL şi pe Traian Băsescu care vor specula în zilele următoare această atitudine abuzivă şi dispreţuitoare a noii puteri faţă de valorile democratice, inclusiv cu proteste de stradă.
Aşa cum arată lucrurile acum, USL are toate şansele să-şi erodeze popularitatea mult mai rapid decât şi-ar fi imaginat-o cineva. Este practic începutul unei sinucideri politice în grup a unor oameni care s-au visat, mult prea repede, nici mai mult nici mai puţin decât deţinătorii puterii absolute în România.
