p.p1 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; text-align: justify; line-height: 10.0px; font: 10.0px Helvetica}p.p2 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; text-align: justify; text-indent: 5.7px; line-height: 10.0px; font: 10.0px Helvetica}p.p3 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 12.0px Helvetica; min-height: 14.0px}p.p4 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; line-height: 10.0px; font: 10.0px Helvetica; color: #a71f78}p.p5 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; text-align: justify; text-indent: 5.7px; line-height: 10.0px; font: 10.0px Helvetica; min-height: 12.0px}p.p6 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 10.0px Helvetica; min-height: 12.0px}p.p7 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; line-height: 22.0px; font: 32.0px Helvetica}p.p8 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; line-height: 10.0px; font: 10.0px Helvetica}p.p9 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; line-height: 10.0px; font: 9.0px Helvetica; color: #a71f78}p.p10 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 9.0px Helvetica; color: #a71f78; min-height: 11.0px}p.p11 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; line-height: 10.0px; font: 11.0px Helvetica}span.s1 {font-kerning: none}
O clădire medievală din centrul Clujului ascunde niște camere care par desprinse dintr-o poveste cu Harry Potter sau care ar putea servi drept decor pentru un film cu alchimiști. Este vorba de Muzeul de Istorie a Farmaciei, amenajat în Casa Hintz, clădirea unde, în 1573, era deschisă una dintre cele mai faimoase drogherii din Transilvania, “La Sfântul Gheorghe”.
De altfel, statuia acestui sfânt care ucide balaurul bolii și al suferinței poate fi admirată din stradă de către cei care trec azi pe lângă imobilul unde a funcționat farmacia.
Statuia este de mici dimensiuni, pentru că, în epocă, metalul era scump, și este pictată după gustul locuitorului burgului transilvănean din secolul al -XVI-lea. Drogheria a funcționat neîntrerupt până la instaurarea comunismului. Bolșevicii instalați la conducerea Clujului după cel de-Al Doilea Război Mondial au decis să naționalizeze și apoi să o închidă.
Unul dintre savanții Clujului, profesorul Iuliu Orient, care era în grațiile nomenclaturiștilor pentru că îi trata pe unii dintre ei, a decis să salveze imensa colecție de vechi obiecte farmaceutice din Casa Hintz. El a obținut transformarea vechii farmacii într-un muzeu de profil. Pentru realizarea acestui demers, a donat personal și colecția de obiecte pe care le adunase cu trudă de-a lungul întregii vieți.
Acum, muzeul funcționează la parterul și la subsolul clădirii, unde se afla odinioară laboratorul farmacistului. La etaj locuia proprietarul drogheriei, împreună cu familia, iar podul era folosit pentru a usca și a depozita diferite plante de leac.
Animale cu proprietăți vindecătoare
Cei care trec în aceste luni pragul Muzeului Farmaciei au ocazia să descopere o expoziție cu totul inedită. Istoricul și muzeograful Ana Gruia a identificat diferite ingrediente de origine animală utilizate odinioară de farmaciștii transilvăneni și le-a reunit sub titlul de “Animale vindecătoare”.
“Noua expoziţie temporară la Colecţia de Istorie a Farmaciei spune povestea ingredientelor bizare, obţinute din animale şi insecte, folosite ca leacuri în vechile farmacii din Transilvania. Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale, precum praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, untură de porc, coarne de cerb, bilă de taur şi sânge de capră, dar mai ales ingrediente scumpe, aduse de departe, de la specii de animale exotice: ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, excremente de hyrax, glande de castor din Rusia, şi multe altele”, au explicat reprezentanții muzeului clujean.
Bineînțeles, unele dintre aceste ingrediente aveau un efect limitat. De exemplu, coarnele pisate de cerb sau oasele de sepie puteau suplini un deficit de calciu. Alteori, aceste ingrediente aveau efecte, dar nu ca urmare a rețetelor savante ale farmaciștilor, ci datorită unor proprietăți ignorate de farmaciști. De exemplu, unsorile preparate pe baza unor ingrediente precum praful de aur amestecat cu o grăsime de porc puteau proteja pielea celui sau celei care le folosea, însă efectele benefice nu erau date de aur, ci de banala și umila grăsime animală, care era un remediu împotriva problemelor cauzate de frig sau de expunerea îndelungată la soare chiar și fără vreun adaos „nobil”.
Unsorile care mai mult stricau
Alteori, însă, aceste ingrediente nu aveau nici un fel de efect sau chiar dăunau sănătății. Există și ingrediente bizare, provenite de la oameni. Așa ar fi praful de mumie sau cel de craniu sau grăsimea de om. „Aceste ingre-diente sunt mai puțin atestate la noi, în Transilvania, dar existau în rețetele farmaciștilor”, a precizat Ana Gruia.
Ana Gruia explică și de ce farmaciștii vremii recurgeau la aceste ingrediente de origine animală. ”Pur și simplu, acestea erau disponibile. Erau greu de sintetizat alte ingrediente, așa că se foloseau produsele disponibile în natură”, spune curatorul expoziției. De exemplu, pentru a oferi un supliment de calciu erau pisate cochiliile de scoici sau depozitele de calcar de pe corpurile racilor de râu. Însă erau și alte ingrediente cu efecte terapeutice. „De exemplu, glandele de castor se presupune că aveau un efect asemănător aspirinei. Din dieta castorilor, din scoarța de copac, aceștia sintetizau salicinul, deci era aproape ca aspirina. Altele nu funcționau. Bezoarele erau pietrele la stomac, produse de rumegătoare, în general. Se considera că sunt excelente medicamente de urgență și erau folosite ca antidot împotriva otrăvirii, de care erau speriați utilizatorii. Bezoarele erau o masă nedigerată din stomacurile rumegătoarelor și experimentele au arătat că nu ajutau cu nimic; era doar efectul placebo”, mai arată Ana Gruia.
Într-o astfel de încăpere erau preparate medicamente cu mai bine de 400 de ani
Unsorile preparate pe baza unor ingrediente precum praful de aur amestecat cu o grăsime de porc puteau proteja pielea celui sau celei care le folosea, însă efectele benefice nu erau date de aur, ci de banala și umila grăsime animală, care era un remediu împotriva problemelor cauzate de frig sau de expunerea îndelungată la soare chiar și fără vreun adaos „nobil”.
