Nașterea, dezvoltarea și politica de cadre ale PSD fac din cel mai mare partid al României un risc la adresa siguranței naționale. Doar o reformă din temelii, în urma unei explozii nucleare, poate transforma acest partid într-unul util funcționării statului. Până atunci, însă, orice act de exercitare a puterii de către PSD este o tragedie pentru România.
Actualul Partid Social-Democrat, fostul PDSR născut din FSN, este încă, în ciuda reînnoirii biologice, o structură comunistoidă cu apucături totalitare. Primii săi membri au fost oameni tarați de aproape o jumătate de secol de comunism ceaușist, persoane cărora lichelismul și slugărnicia le musteau în ADN. Proprietatea privată era doar un moft pentru tovarășul Iliescu în anii ’90, iar această mentalitate a supraviețuit până la începutul anilor 2000. Justiția a fost până în 2005, pentru social-democrații români, un soi de reminiscență a celei controlate de PCR înainte de ’89. Iar bogăția politrucului este încă permisă, din punctul de vedere al pesediștilor, exact la fel cum nomenclaturiștii huzureau într-un regim în care și hârtia igienică se găsea greu și se cumpăra numai după cozi interminabile.
Din nefericire, nici unul dintre enunțurile de mai sus nu e doar un slogan, iar dovada cea mai bună este că un condamnat penal definitiv, cum e Liviu Dragnea, nu e doar tolerat în PSD, ci și conduce acest partid. Un condamnat penal care, după cum a arătat recent „România liberă“, și-a construit o avere de burghez împănat prin afaceri cu statul demne de cea mai elementară escrocherie: cumpărarea pe nimic a unor imobile, vândute apoi la suprapreț unor afaceriști îmbogățiți tot de statul în care Dragnea deține înalte funcții publice.
Dragnea, însă, este doar vârful unei piramide construite pe straturi succesive de corupție. O piramidă de putere care controlează tot când are puterea, de la premier și majoritate parlamentară până la ultimul director de școală de țară. Asta este, de fapt, nenorocirea cu PSD: acest partid are prea mult de apărat, de jefuit, prea mulți oameni de numit în funcții, prea mulți membri de scos din ghearele Justiției. E, practic, un cerc vicios din care nu se poate ieși: ca să rămână la putere, acest partid trebuie să plătească foarte mulți oameni, iar ca să plătească toți acești oameni, acest partid trebuie să fure. Așadar, când ajunge la guvernare, acest partid își folosește resursele ca să se bată cu Justiția, pentru a putea fura în continuare.
O astfel de rețea piramidală națională de rapt nu există la niciun alt partid. Cu toate păcatele lui, PNL a mai ras din corupții și penalii din propria ogradă. Iar un partid ca USR, în ciuda gafelor de funcționare, nu poate fi acuzat de corupție cu intenție.
