La care, peste ovațiile și huiduielile din sală, dl Orban i-a răspuns că nu răspunde la provocări. Însă adevăratele provocări sunt mult mai serioase.
Mărul discordiei, ordonanța pe sănătate, una dintre cele 25 trecute pe nemestecate de guvern în noaptea dinaintea căderii, ar deschide calea spitalelor private de a abuza de bani publici. Unii spun că astfel sănătatea publică se va pune pe butuci, deși nu e sigur că se va întâmpla chiar așa. Dar nu pentru că ordonanța ar fi prevăzut toate efectele punerii ei în „operă”, ci pentru că a fost emisă fără un aviz obligatoriu, cel al Comisiei interministeriale pentru suport tehnic, ceea ce – după publicarea în Monitorul oficial – o va face pur și simplu neconstituțională. Atacată în contencios, va deveni nulă. Problema este că viciul de procedură nu se poate repara, întrucât guvernul este acum interimar și nu mai are voie să emită ordonanțe de urgență. Păcală, Tăndală? Alte ordonanțe ouate în noaptea Valpurgiei suferă de același beteșug, al lipsei de avize obligatorii, fie de la Consiliul Economic și Social, fie de la Consiliul Legislativ, fiind, de asemenea, pasibile de nulitate. Urmuz, Caragiale?
Și nu e vorba doar de vicii tehnice. Nici conținutul nu se simte prea bine. De exemplu, ordonanța pe alegeri anticipate prevede, nici mai mult, nici mai puțin, ca – la parlamentare – oricine să poată vota oriunde, nu cum a fost până acum, când vota fiecare în circumscripția unde are buletinul. Posibilitatea ca anumite grupuri, venite sau aduse din județul X, să debalanseze votul în județul Y sare în ochi. Primul care a reacționat a fost dl Kelemen. Dacă, să spunem, câteva mii de turiști poposesc, în ziua alegerilor, în Harghita sau Covasna, și votează alt partid decât UDMR, atunci venerabila formațiune e în pericol să nu facă pragul, pățind rușinea de a rămâne pe dinafară. La fel, se poate scădea scorul – sau chiar inversa – în județe cunoscute cu o anume orientare majoritară, dar vizitate, ca din întâmplare, taman în ziua scrutinului, de “turiști” de altă orientare. Avocatul Poporului va sesiza probabil Curtea Constituțională, dar mai e timp de răspuns și de o anulare în contencios? Cum va reacționa Parlamentul nebulos? Cine poate ști? Kafka cumva?
Cu avânt și spor, pentru al țării viitor!
De ce, într-o Românie în care totul se vinde la dublu – unora pe
din față, altora pe din dos -, sondajele de opinie ar fi altfel?
În ăst răstimp, viața de partid extra-bahică este de neoprit. La PSD, șef de campanie electorală a fost numit dl Tudose, cunoscut ca un mare abstinent. Dacă asta e reforma structurală pe care o trâmbițează dl Ciolacu, cu șefi de autobază fără card bancar băgați din nou în linia întâi a arăturii, atunci partidul va mai aștepta o tură. Sigur, Ciolacu s-a debarasat de Grindeanu, dar nu se poate debarasa de el însuși – și, mai ales, nici de nu știe nimeni cine.
Dincolo, la PNL, șef de campanie a fost uns chiar dl Orban în persoană. Poate fi și premier, și șef de partid, și șef de campanie, în același timp? Nu s-a mai pomenit așa ceva în Europa. Plus pompier atomic. Să nu fie excedat de atâtea sarcini! Ne amintim de „porumbelul” scăpat la Zagreb, când a declarat că, în România, vechiul guvern socialist a fost dat jos pentru ca noul guvern liberal să poată numi un comisar care să dea preponderența PPE în Comisia Europeană. Dacă asta n-a fost o declarație idioată, atunci toate manualele de comunicare publică se aruncă singure din rafturi, sinucigându-se.
Pe plan autohton, căzând la pace prin blat tacit, fiecare speră să-l tragă în piept pe celălalt. Liberalii, având în spate fidelii văzuți și nevăzuți ai dlui Iohannis, sunt siguri că vor câștiga, ca și cum o mână protectoare veghează asupra lor. Deja, populația a început să fie pregătită psihologic prin diverse sondaje triumfaliste. Cine și cum va număra voturile nu va mai conta. Pe fundalul psihologic al câștigătorului dinainte încetățenit, cine își va mai pune asemenea întrebări triviale, fără viziune?
În context, a șocat mărturisirea în direct a fostului primar al Aradului, Gheorghe Falcă, care a recunoscut, în direct, că un sondaj de opinie local a fost măsluit. Desigur, nu putem să generalizăm, dar nici nu putem înghiți orbește toate flapsurile de manipulare a mentalului public lansate pe piață. În definitiv, de ce, într-o Românie în care totul e de vânzare la dublu – unora pe din față, altora pe din dos -, sondajele de opinie ar fi altfel?
De partea cealaltă, PSD speră că, fixându-și primarii în turul întâi, aceștia vor lucra, cu avânt și spor, pentru al țării viitor (citește: un scor superior la generale). Observăm însă că aceiași primari nu au făcut nici cât o ceapă degerată la anterioarele competiții electorale – nici la referendumul pentru familie, nici la europarlamentare, nici la prezidențiale. La toate, PSD a pierdut cu brio. De ce ar fi altfel la proxima competiție, din moment ce oamenii din teritoriu sunt aceiași, îmbuibați și îmbibați în chiolhanurile locale fără sfârșit?
Matoleala și etilismul politic
A spus-o și primarul PSD de Oltenița: „În orașul nostru nu prea ai cum să-ți petreci timpul liber decât bând.” La nivelul acesta de prostie, făcută publică din proprie inițiativă, egalată numai de declarațiile de Gâgă ale dlui Bădălău, partidul n-are cum să iasă din Opoziție.
De fapt, totul este o varză (de Bruxelles), un joc de sumă nulă. Indiferent cine câștigă alegerile, dl Iohannis a spus clar că îi va pune tot pe liberali să formeze guvernul. Atunci pentru ce atâta balamuc? O știe și Ciolacu, o știu și Oprișanii și Stăneștii, care au schimbat placa: acum e mai bine cu anticipate, deși joacă în continuare la două capete! Se pare însă că președintele s-a cam supărat și ia distanță – deocamdată în spatele ușilor închise – de premierul său. După ce va fi fost trântit de trei ori, dl Orban va fi o mumie vie. Se va mai încurca dl Iohannis cu el? Puțin probabil.
Adevărul este că s-a intrat deja într-un fel de etilism politic. E singura cheie în care mai poți să comentezi ce se întâmplă, fără a te lăsa aspirat de nisipurile mișcătoare ale mascaradei și a deveni astfel parte din ea.
Peste toate, plutește un irespirabil aer de amatorism și improvizație și – ceea ce este mai grav – de interese ascunse. Dacă îi mai adăugăm și pe Cîțu, Costache, Anisie, Alexandru precum și pe Ștefan zis „Grindă”, reiese că nici chiar guvernul Cioloș nu a fost atât de oneros. Până și o persoană ca madam Macovei l-a porcăit pe „Grindă”, punându-l la podea. S-a ajuns jos de tot. „Reformiștii” se mănâncă între ei.
În rest, nu numai la Oltenița toate variantele duc la matoleală. Pare că nu e altă cale nici la Strasbourg, de unde dl Băsescu a dat un interviu mult gustat. Las’ că a șters pe jos cu dl Orban, dar el însuși era într-un anumit “fel”. Inconfundabil. Și când te gândești că acest om a fost 10 ani președintele țării! De ce atât de mult timp? Nu, nu pentru că dl Zegrean i l-a făcut cadou, peste noapte ca hoții, ci pentru că, în realitate, foarte mulți locuitori ai zonei se regăsesc în el, în Băsescu personal, în hăhăitul lui grobian, autocaricatural, vampiric, perfectă oglindă a epocii și perfect arhetip al șmecheriei autohtone – fie sub formă bahică, fie sub formă de Petrov, fie sub ambele. Dacă mai dă un interviu la fel de împleticit, nu-i exclus ca PMP să crească de la 5 % la 10%. Tel maître, tel valet!
