Predicatele lui Ionuţ Vulpescu, lansate public, nu au fost criticate de conducerea partidului, semn de o uşoară democratizare internă.
Remarcăm curajul fostului ministru al culturii de a a interveni pe ideologie, pe acea luptă de idei care lipseşte cu desăvârşire în societate.
Dar ce spune sau nu spune raportul?
Printr-o minuţiozitate şi o acurateţe, demnă de şcoala germană, documentul adună date, cifre şi opinii, numai bun de analizat în forurile interne ale partidului. Mai rar în lumea politică aşa o analiză profundă.
Nu doresc să laud concizia muncii de cercetare, pe alocuri, chiar ştiinţifică, ci doar să critic.
Lipsesc astfel de analize şi de aceea orice lucru serios trebuie disecat şi interpretat în paradigma post-adevărului pe care-l trăim astăzi.
Citiţi Raportul AICI!.
Tratat de psihologie socială?
Vrednic cercetător, Ionuţ Vulpescu combină itemii sociali cu variabilele independente şi dependente. Lăudabil e că a lăsat deoparte noţiunile teoretice, pentru a da consistenţă celor empirice. Numai că variabilele independente “prosperitate,” “solidaritate,” “justiţie,” manipulate de cercetător, sunt neconsonante cu cele dependente, acele date de influenţă externă, care au creat şi crează confuzie, mai ales prin schimbarea sensurilor unor cuvinte sau principii prin propagandă. Prin folosirea abuzivă a “statului de drept,” noţiunea şi-a pierdut din acurateţe. Justiţia a devenit slogan de luptă, nu un subiect doar de drept constituţional.
Ce nu a reuşit strategul PSD e să elimine influenţele parazitare şi să reseteze consemnul.
Mai precis, în raportul amintit şi pe care l-am citit cu ochiul psihologului, nu am observat redefinirea termenilor şi a climatului social în noua paradigmă.
Electoratul pierdut odată nu se mai reîntoarce a doua oară
Preocupat de redefiniri doctrinare şi de readucere a electoratului pierdut vine cu o serie de soluţii, unele realizabile, altele nu. Ar fi trebuit să reseteze codul de corelare, astfel ca rezultatele să fie validate social. Meritul lucrării e că deschide discuţia, altfel închisă între CEx-uri şi alte BPN-uri, de unde nu răzbate nicio idee măreaţă, în stare să emoţioneze şi să impulsioneze o parte din electorat.
Ce nu vrea să recunoască autorul e că un bun pierdut rămâne pierdut şi nu se mai reîntoarce.
Bine e că a deschis cutia Pandorei. Raportul a provocat discuţii. Tonul său a stârnit acorduri şi dezacorduri.
PSD se află la o răscruce. A fi sub 20% sau a-şi reveni în matca de 30%?
Frământările legate de viitor sunt un semn clar că formaţiunea nu e în moarte clinică, aşa cum şi-ar dori opozanţii săi.
E limpede pentru toată lumea că sunt necesare clarificări doctrinare şi un nou leadership de succes. Dar cu ce vine nou Raportul lui Vulpescu? Urmărim, criticăm şi punem paralele între binele ce a fost şi binele promis mâine.
Din raport lipseşte variabila: SISTEMUL
Autorul raportului pleacă de la cauză la efect, fără a studia mediul determinărilor, al schimbărilor de percepţie şi al răsturnărilor totale de sens.
În posterul politic, Vulpescu nu prezintă variabila dependentă: sistemul. Acel angrenaj de forţă care a avut dublul rol: de a stigmatiza liderii partidului şi de a duce în derizoriu reforma din justiţie, atât de cerută în primul rând de magistraţi şi de abia apoi de justiţiabili.
În al doilea rând, variabila “servicii secrete” pur şi simplu e omisă din cercetare. Şi de aici viciul de rezultat. Întreaga veche conducere e culpabilizată, evocându-se lipsa de democraţie internă, nepotismul deşănţat, promiscuitatea reprezentativă, dar fără a se corela cu noţiunile elementare de climat şi de clivaj social. Ce era bine pentru toţi, în percepţia publică, s-a transformat – prin asaltul influencerilor – în „binele pentru Dragnea.” Ce erau înainte reformele din justiţie, modificările legilor respective, în timpul guvernărilor succesive ale PSD, au fost proiectate drept soluţii de salvare pentru Dragnea.
Fără a lua în seamă răsturnările paradigmelor studiul nu este valid
Un întreg aparat de propagandă a pus toate tunurile pe guvernarea PSD şi pe liderul său. Opoziţia a stimulat visceralitatea urii. PSD a fost ca o cetate sub asediu. De ce nu s-a apărat? Doar prin acuza de lipsă de socializare a fostei conduceri cu elitele societăţii şi o comunicare nefastă a beneficiilor aduse de guvernare, analistul nu corelează decăderea PSD şi cu acest aspect, deosebit de relevant.
Raportul nu discută despre cum poate ieşi PSD din stigmatul „penal.”
Un loc pierdut de un partid se ocupă imediat de altul
În al treilea rând, raportul Vulpescu vorbeşte despre pierderea celor 1,2 milioane de alegători, punând vina pe migraţia internă şi externă. Doar că soluţia identificată pentru recâştigarea acestui electorat e total necâştigătoare, atât la capitolul diaspora, cât şi la cei dezamăgiţi.
În politică nu e ca în fotbal. Un loc pierdut în lumea fanilor e imediat ocupat de altcineva. Ionuţ Vulpescu e frământat de obsesia politicienilor: tinerii şi intelectualii.
Lipseşte modul prin care PSD şi-a luat „prima electorală” în 2016
Tinerii sunt cei mai uşor de sedus de o cauză. Lor li se stimulează rapid apetitul pentru schimbare. În 2016, PSD a avut o primă electorală de aproape 10 procente pentru că a ştiut, prin liderul său, Liviu Dragnea, „să vândă” ideea de prosperitate. Ieşirile sale la tablă, desenele cu markerul, închiderea zeiss a calculelor veniturilor şi cheltuielilor au dat impresia de siguranţă şi de adevăr. În raportul lui Vulpescu nu apare nici măcar ca o menţiune modul cum PSD a sedus o Românie întreagă în 2016.
Electoratul între 18-35 de ani e aproape inexistent în zestrea electorală a PSD în ultimele alegeri. El reprezintă acum dead-set-ul, locul pe care consultanţii americani îl consideră de neatins. A te preocupa de acesta e o pierdere de timp. Cum să voteze un corporatist PSD, când orice cercetare calitativă îţi evocă, ţie ca cercetător, că el e înveninat de ură împotriva acestui partid.?
“PSD a pierdut în parte din încrederea electoratului, pentru că a avut o strategie de comunicare deficitară.” Raport “PSD, încotro?” – Ionuţ Vulpescu
Intelectualii sunt uşor coruptibili. PSD nu le-a dat ca Băsescu
În al patrulea rând, intelectualii au fost prin definiţie anti PSD, încă de pe timpul existenţei FSN. Încercarea de a a moşmondi evidenţa, prin forme fără fond, e o acţiune cu rezultat premeditat. (Prin toamna anului 2004, i-am citit lui Băsescu editorialul “Baroane!” din “Jurnalul Naţional” al lui Mircea Cărtărescu. Mi-a replicat că ar vrea să-l cunoască. “Invită-l la un whisky!” Mi-a replicat. Am încercat să-i explic ruşinat că intelectualul nu vine invitat ca la crâşmă. Ulterior, ajuns preşedinte, a învăţat de la Adriana Săftoiu care e preţul unui intelectual. A făcut infuzii de bani în ICR, iar întreaga elită i-a căzut la picioare. Bugetul instituţiei a ajuns de o mie de ori mai mare decât cel de pe timpul lui Buzura).
Conservatorismul e criticat în raport
“PSD pare să fie mai mult un partid conservator și mai puțin unul progresist pro-occidental,” citez din raport. Autorul mai susţine că “PSD a fost perceput mai mult ca un partid al stabilității și mai puțin ca unul al progresului.” Păi diferenţa de la 20% la 35% a voturilor din turul doi ale Vioricăi Dăncilă, spun studiile calitative, a venit tocmai de la partea suveranistă a electoratului.
Vulpescu îndeamnă la o revenire a PSD la valorile stângii europene, fără a pune însă în diapanoramă decăderea majorităţii partidelor social democrate şi preluarea electoratelor lor de progresiştii de tip “Syriza” sau “en marche.”
Vulpescu vrea locul ocupat de USR: progresismul
Ionuţ Vulpescu, prea preocupat de renaştere, uită că progresismul de azi nu mai are nimic în comun “Comunei din Paris,” iar pumnul ridicat al stângii maoiste franceze din anii 1968 nu are nimic de-a face cu cagula indignatului de acum.
Progresiştii, dacă îmi daţi voie, sunt neomarxiştii, iar social democraţii nu mai au demult în Europa idei progresiste. Cum am mai spus mai sus, în electorat nu rămân ca-n tribunele de fotbal locuri goale. Mereu se umplu de cineva care ţine cu altcineva. Loialităţi pe viaţă nu există nici în dragoste, darmite în politică.
Cred că misiunea PSD nu e să refacă stânga europeană, nici să trimită bezele securiştilor de tip Timmermans (dovedit cu acte), ci să-şi rezolve criza de identitate, să-şi prescrie o terapie de şoc privind ideologia şi să creeze curentul pe care să se înscrie cu soroc.
Fostul ministru vrea pentru PSD un loc în marea luptă împotriva corupţiei
Şi pentru că nu v-am enervat destul, vă mai dau un citat: “Viitorul ideologic al PSD trebuie să fie reprezentat de marile teme ale social-democrației lupta împotriva corupției (pe care PSD trebuie să și-o asume fără rezerve).” Mă întreb, ca unul care cunosc sute de magistraţi şi care de nevoie au votat Dăncilă, nu e prea mare înghesuială în tabăra luptătorilor anti-corupţie? Întreb şi eu că pare un concurs naţional la lins tabla cu sloganul ăsta de la porţile ambasadelor.
„Luptăm împotriva corupţiei!” Cum ar suna un astfel de mesaj în gura unui pesedist, până mai ieri acuzat că e „penal”?
