Figura istoricului și ministrului Ion Hudiță ar putea fi considerată drept un simbol și un reper al moralității în politică. Lider al PNȚ și colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, Ion Hudiță a refuzat propunerea formulată de emisarii lui Stalin, Andrei Ianuarevici Vâșinski și Ana Pauker, de a deveni prim-ministru al României, chiar dacă era pe deplin conștient că, după acest refuz, va urma represiunea.
În aceste condiții, postul de șef al Guvernului a fost preluat de Petru Groza. Ion Hudiță a devenit, în schimb, deținut politic și a trecut prin unele dintre cele mai cumplite penitenciare: Văcărești, Craiova și Sighetu Marmației. Anii grei de închisoare și arestările repetate nu au reușit însă să îl înfrângă.
O personalitate exemplară
Ion Hudiță s-a născut în Moldova, în satul Bogdănești, unde a făcut și școala primară. Gimnaziul l-a făcut la Fălticeni, iar apoi a absolvit Liceul Național din Iași. Ion Hudiță și-a continuat studiile la Universitatea din Iași, unde a studiat la Facultatea de Litere, secția de Istorie, Facultatea de Drept și Facultatea de Științe, secția de Geografie. Și-a luat licențele în Istorie, Drept și Geografie, apoi s-a căsătorit cu Emilia Popa, cu care a avut două fiice. Ioana Ruxandra Genoveva Hudiță s-a căsătorit cu academicianul Dan Berindei, iar sora sa, Teodora, cu profesorul Nicolae Zaharia.
Ion Hudiță a predat doi ani la Liceul Bogdan Petriceicu Hasdeu din Chișinău, apoi a câștigat o bursă care i-a permis să își pregătească doctoratul la Paris, cu profesorul Charles Seignobos de la Sorbona. După ce și-a luat doctoratul în Litere, în 1928, Ion Hudiță a fost numit conferențiar de istoria diplomației la Facultatea de Litere a Universității din Iași și, în paralel, a predat și la Liceul Militar din Iași.
Din 1931, a intrat în Partidul Țărănesc Democrat, condus de dr. Nicolae Lupu. În 1932, Ion Hudiță a fost ales deputat de Baia, iar în 1934 partidul său a fuzionat cu PNȚ, condus de Iuliu Maniu. Pentru că, între timp, se mutase în București pentru a face politică, Ion Hudiță a decis să își mute și catedra. În 1935, el a fost numit profesor la Academia de Înalte Studii Industriale și Comerciale din București. Din 1938, a devenit profesor la Școala de Arhivistică din București, iar din 1941 a fost numit la Universitatea din București. De asemenea, Ion Hudiță, care conducea organizația județeană din Baia a PNȚ, a fost ales în Delegația Permanentă a partidului. În 1937, el a fost reales deputat de Baia, iar în 1940 a devenit secretar general adjunct al PNȚ.
Artizan al complotului împotriva criminalului de război Ion Antonescu
Ion Hudiță a fost, în anii războiului, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai marelui om de stat Iuliu Maniu. De asemenea, el s-a dovedit unul dintre cei mai înverșunați opozanți ai dictatorului și criminalului de război Ion Antonescu. Profesorul Ion Hudiță, care se opunea oricărei forme de antisemitism, s-a opus și alianței României cu Germania nazistă. În 1944, el a fost unul dintre artizanii complotului îndreptat împotriva criminalului de război care conducea Guvernul de la București. În casa sa din cartierul -bucureștean Vatra Luminoasă a fost semnat protocolul dintre PNȚ, PNL, PSD și PCR care stabilea amănuntele acțiunii care urma să fie îndreptată împotriva dictatorului român.
După ce Majestatea Sa Regelei Mihai I l-a arestat pe criminalul de război din fruntea Guvernului, Ion Hudiță s-a implicat în refacerea organizațiilor PNȚ, în condițiile în care acest partid fusese aruncat în ilegalitate încă de pe vremea Regelui Carol al II-lea. O dată cu formarea Guvernului Constantin Sănătescu II, în 1944, Ion Hudiță a preluat postul de ministru al Agriculturii și Domeniilor, post pe care și l-a păstrat și în Guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu, până la răsturnarea acestuia de către cotropitorii sovietici, în martie 1945.
L-a refuzat pe Stalin
Opoziția lui Ion Hudiță față de nazism l-a determinat pe tiranul sovietic Stalin să îi propună profesorului moldovean postul de prim–ministru al României, în februarie 1944. Ion Hudiță a fost contactat de două ori de Ana Pauker, reprezentanta PCR, partid care avea să conducă o dictatură cumplită în România. De fiecare dată, liderul PNȚ a refuzat cu fermitate și a cerut alegeri libere. Atunci, emisarul special al criminalului Stalin, Vâșinski, a discutat direct cu Ion Hudiță, căruia i-a cerut să conducă un guvern din care să facă parte PNȚ și PCR. Profesorul Ion Hudiță l-a refuzat din nou. În schimb, a candidat din partea PNȚ pentru un nou mandat de deputat la alegerile din noiembrie 1946. A fost împiedicat să își exercite mandatul de parlamentar și a fost arestat în 1947, când a și fost exclus din învățământ. Fără să existe un mandat de arestare pe numele său și fără să fie judecat, Ion Hudiță a îndurat calvarul temnițelor comuniste până în 1955. A fost apoi angajat, din februarie 1956, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, de unde a fost pensionat în 1959. A fost arestat din nou în 1961 și a fost pus în libertate în 1962. Ion Hudiță a continuat să lucreze la diferite studii istorice valoroase până la moartea sa, în 1982.
Securist. Dan Berindei, turnătorul
Unul dintre mai triste episoade legate de viața lui Ion Hudiță este cel al ginerelui său turnător. Dan Berindei a colaborat cu fosta poliție politică a regimului comunist și avea numele conspirativ de Băleanu. Printre alții, el l-a turnat inclusiv pe fiul său, Mihnea Berindei, una dintre cele mai cunoscute voci ale exilului românesc. Dan Berindei a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea în 1962.
Militant pentru democrație
Ion Hudiță și-a făcut studiile universitare în perioada Primului Război Mondial. În perioada interbelică, el și-a consolidat concepțiile democratice atât sub influența profesorului său, Charles Seignobos, cât și sub cea a mentorului său politic, Iuliu Maniu. Deși România începuse să se reorienteze spre alianța cu Germania nazistă din 1939, Ion Hudiță, un filofrancez convins, s-a opus schimbării cursului politicii externe. Totuși, după pierderile teritoriale suferite de România în 1940 și după venirea la putere a dictatorului Ion Antonescu, în septembrie 1940, România a devenit un satelit al Germaniei naziste.
În perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, profesorul Ion Hudiță a continuat să pledeze pentru revenirea României la democrație. După înlăturarea lui Ion Antonescu, la 23 august 1944, Ion Hudiță a militat pentru restaurarea democrației, însă acest lucru l-a adus în conflict cu comuniștii, care l-au aruncat în închisoare.
