Ponta este doar aparent singurul iresponsabil care laudă metodele autoritare ale lui Erdogan. De fapt, Ponta este doar un clovn fără nicio pârghie de putere. Adevăratul pericol vine de la Dragnea, un cleptocrat care controlează legislativ și executiv România. Dar care își dorește și mai mult ce nu are, în fond, niciun hoț care conduce: respectul celor conduși.
Dragnea știe că nu va reuși să convingă niciodată pe cineva că este un bun administrator, un lider autentic, cu discernământ, un om de stat autentic, o figură care să inspire masele. Da, poate fi recunoscut ca un politician abil, cu deprinderi de baron local hârșit în îndelungate lupte de putere. Da, e posibil să inspire chiar frică prin imensul capital de autoritate guvernamentală dobândit prin mecanismele de partid. Și, de ce nu, e chiar probabil ca unii să-l și considere o culme a inteligenței. Dar niciun om educat și de bună-credință nu-l va respecta vreodată pe acest vechil instalat în salonul boierului pe care l-a uzurpat, sărăcit și aruncat de pe domeniu. Așa că Dragnea caută apreciere afectivă. Cum nu o poate primi nici măcar de la egali, darmite de la superiori, Liviu din Gratia o caută la slugi. Ce e o slugă? În esență, un captiv. Fără libertate de mișcare, fără speranță, fără orizont, sluga își va iubi stăpânul care-i dă un colț de pâine în plus și iluzia unei descătușări. Iar Dragnea e expert în a înșela astfel mase mari de oameni, prin măriri salariale (care, de fapt, vor duce la o sărăcire extremă), prin apărarea libertății naționale în fața dușmanului extern (Soros, capitaliștii veroși, multinaționalele), prin protejarea modului tradițional de viață (sprijinul acordat Coaliției pentru Familie).
În fond, modelul Erdogan este unul aspirațional pentru Dragnea, iar diferențele culturale și religioase dintre cei doi sunt minore și superficiale. În suflețelul lui deformat de frustrare, Liviu se visează posesor al unor puteri absolute, cu drept de viață și de moarte asupra supușilor și de decizie discreționară în toate cele ce sunt. În lipsa unui imperiu, Dragnea s-ar mulțumi și cu poziția de domnitor fanariot în coasta Stambulului, aici, în provincia moldo-vlaho-transilvană. O poziție pentru care nicio îngenunchere în fața sultanului Erdogan nu este prea umilitoare, fie că vorbim despre încălcarea legii la București când vine vorba de transferul forțat al unor copii de turci de la o școală „gülenistă“ la una sigură din punct de vedere ideologic, fie că ditamai Ministerul de Externe retrage, fără explicații, pașaportul valabil al unui turc rezident în România (un turc „gülenist“, desigur).
