Ultima lună de toamnă e una plină pentru grădinari. Semnele incipiente de iarnă (primele brume, cele dintâi semne de îngheţ) determină plantele să-şi definitiveze pregătirea pentru hibernare, iar grădinarul trebuie să ţină pasul cu aceste transformări. Noiembrie este ultima lună din acest an în care se pot planta pomii, însă totul depinde de asprimea toamnei şi de semnele de iarnă, pentru că la îngheţ rădăcinile pomului sunt afectate şi întreaga plantă este compromisă.
O altă lucrare care se face în această perioadă este stropirea pomilor împotriva dăunătorilor, mai ales că o sumedenie de duşmani de-ai plantei se strecoară în scoarţă, cu gândul de a avea un trai liniştit peste iarnă, feriţi de intemperii. Împotriva acestora trebuie aplicate anumite tratamente chimice. O sugestie este uleiul horticol, care combate atât insectele adulte, cât şi larvele. Efectul acestuia este garantat câteva luni, deci e foarte eficient. De asemenea, se pot folosi produsele cuprice, mai ales în cazul plantelor care au răni şi scurgeri gomoase (aşa-numitul „clei”, substanţa gălbui-roşiatică, gelatinoasă, care se scurge din leziunile scoarţei).
Aplicarea îngrăşământului se face foarte bine în noiembrie, într-o zi uscată. Puteţi folosi fie gunoi proaspăt de grajd (dar mărunţit), fie compost vechi de un an. După împrăştiere, aplicaţi o arătură adâncă ce va întoarce bălegarul sub brazdă.
Dacă aveţi plante sensibile la ger, este momentul să le pregătiţi şi să le protejaţi pentru iernare. Strategia este diferită de la plantă la plantă. De pildă, dacă este vorba despre smochin, primul lucru care se face este scurtarea ramurilor. Spaţiul dintre crengi se umple cu paie curate sau cu plante de porumb. Deasupra acestei pături improvizate se pune pânză de sac sau folie din polietilenă (caz în care faceţi în aşa fel încât planta să poată respira, altminteri există riscul să se mucegăiască partea vegetativă).
La trandafiri, tufa se taie la 40-50 cm înălţime, iar rădăcina se muşuroieşte cu pământ reavăn (lucrarea nu se face după ploaie). Înălţimea muşuroiului nu e nevoie să fie superioară valorii de 30 cm.
Toate uneltele se pregătesc pentru conservare. În cele 5 sau 6 luni în care stau pe raft sau în cui, uneltele pot rugini şi se poate deteriora, dacă nu sunt îngrijite corespunzător. Depozitarea se face în locuri uscate, la adăpost de ploaie şi zăpadă.
