Cică Petrom… Cică, pentru că, de fapt, Petrom nu există decât ca formă, şi nu ca fond, ca decizie… Ca fond, ca decizie, există doar OMV, proprietarul majoritar al Petrom. Ei bine, se vorbeşte articulat în piaţă că OMV ar urma să vândă vreo 140 de benzinării din reţeaua Petrom. Şi să spunem de la început că imediat ce s-a vânturat ştirea în piaţă – sau mai degrabă a fost lăsată special să circule – OMV a dezminţit că ar avea loc negocieri pentru o asemenea tranzacţie, deşi informaţiile din piaţă spun că s-a ajuns deja la faza de „due diligence” (procesul de evaluare antetranzacţie).
Şmecherie veche cu dezminţirea! Şmecherie pentru că nu iese niciodată fum fără să fie foc! Şmecheria a fost însă folosită pentru că vânzarea are un schepsis. Este făcută nu către oricine, ci către o „surată” de-a Petrom, o companie cică „sârbă”, pe numele ei NIS, interfaţă a altcuiva, pe numele său Gazprom. Ca şi Petrom, odată românească, NIS a fost odată sârbească. Ambele au dispărut practic! Le-a rămas doar numele. Care nu le-a fost încă desfiinţat pentru că le mai poate folosi drept paravan noilor lor stăpâni.
De ce paravan? Sau la ce le trebuie paravan, când, ca stăpâni, pot face de altfel ce vor?! Asta este probabil singura problemă! Dacă se folosesc de paravane, înseamnă că vor să ascundă ceva! Ce doresc, de fapt, să ascundă?!
Cel mai probabil ceva despre care se vorbeşte de mult la modul ipotetic şi despre care viaţa aduce din când în când indicii ce cu greu ar putea fi respinse. Ar fi vorba de o interesantă şi reciproc avantajoasă logodnă în care firmele ruseşti au pus la dispoziţie fonduri, iar firmele austriece paravanul împotriva resentimentelor antiruseşti atât de pregnante în Europa de Est. Un prim indiciu pe plan global a fost că, prin amploarea şi agresivitatea sa, expansiunea companiilor austriece în centrul şi estul Europei – expansiune beneficiind de o imensă susţinere financiară, inclusiv de multe, foarte multe fonduri lichide – a ridicat, în mod firesc, întrebări dacă finanţarea este în întregime austriacă şi nu vine cumva şi din altă parte.
Pentru că dimensiunile sumelor implicate în această expansiune la nivelul unor scurte perioade de timp au depăşit cu mult posibilităţile firmelor austriece şi ale ţării înseşi de unde provin. Mai concret, mulţi au sugerat, şi nu fără temei, că firmele austriece s-au oferit să fie folosite ca vectori ai fabuloaselor resurse financiare ruseşti, cam singurele disponibile în zonă şi care ard de nerăbdare să se transforme în poziţii economice pe termen lung în această parte a lumii. Ulterior, cooperarea oficială, extrem de strânsă, dintre OMV şi Gazprom în domeniul distribuţiei gazelor ruseşti spre Europa a fost probabil doar partea vizibilă a aisbergului. Oferta ostilă a OMV de cumpărare a companiei maghiare de distribuţie de carburanţi MOL a adus o nouă piesă-argument pentru această ipoteză, pe care de fapt a trimis-o în lumea realităţilor.
Oferta a depăşit întreaga capitalizare bursieră a OMV, în timp ce sumele implicate au reprezentat însă un mizilic pentru ceea ce pot disponibiliza nu doar pe termen lung, ci chiar la nivel imediat câteva companii ruseşti din sectorul energetic. Şi numai împotrivirea fermă a guvernului de la Budapesta – care mai are un cuvânt de spus în compania MOL, spre deosebire de guvernul român în Petrom – a oprit tranzacţia să se încheie. S-a adoptat o lege care interzice preluări strategice în economia maghiară în caz că aceste preluări sunt lansate de companii străine de stat, adică de state străine. Ceea ce este cazul cu OMV, companie controlată de statul austriac!
Deschiderea de către OMV a pieţei distribuţiei de carburanţi din România pentru gigantul rus Gazprom n-ar face decât să împlinească fericita logodnă. Prin tranzacţia respectivă, piaţa de carburanţi din România ar trece – după dezvoltarea Lukoil şi preluarea Rompetrol de către cazahi – sub control aproape integral răsăritean, pentru a nu spune altfel. Asta, apropo de năzuinţa obsesiv occidentală, ba chiar focalizat americană, a României! Dar ce ne mefiem degeaba, că doar ne apără de orice scutul american de la Deveselu! 
Ilie Şerbănescu este analist economic
