Consecvent deciziei de a gestiona cu mână forte criza revoltelor violente, premierul David Cameron a cerut TOLERANŢĂ ZERO împotriva gang-urilor, vinovate de exploziile sociale soldate cu moartea a cinci persoane şi pagube mai mari de 170 milioane de euro. Dar ce se ascunde în spatele acestei formule? Va reuşi Guvernul Cameron să îndeplinească o misiune imposibilă?
În primul rând, tăierile bugetare sunt arătate cu degetul atât de laburişti, cât şi de conservatori. Laburiştii văd o relaţie de cauzalitate între reducerea cu 27% a bugetelor colectivităţilor locale şi revolta tinerilor, precizând că rata ridicată a şomajului şi diminuarea ajutoarelor sociale pot explica nemulţumirile, dar nu violenţa şi distrugerile. Pentru conservatori însă, tăierile bugetare înseamnă reducerea efectivelor poliţiei şi scăderea eficienţei ei.
David Cameron răspunde tuturor că, în ciuda revoltelor, programul de austeritate va continua, fiind absolut necesar pentru ca Regatul Unit să nu ajungă în situaţia Greciei sau Portugaliei. În sprijinul său vine declaraţia din 13 august a preşedintelui Băncii mondiale, Robert Zoellick. Acesta avertizează că economia mondială a intrat intr-o „fază periculoasă”, întrucât este ameninţată nu numai zona euro, ci însăşi existenţa monedei unice europene. În plus, nu se poate şti cât timp Franţa şi Germania vor mai putea susţine statele în dificultate, fără a-şi periclita propriile economii.
În al doilea rând, relaţia premierului cu poliţia înregistrează fricţiuni de origini diverse. Tăierile bugetare afectează şi poliţia, iar David Cameron a afirmat clar că nu renunţă la ele orice ar fi, deci 9.000 de persoane sunt ameninţate de şomaj şi 20% din fonduri urmează a fi tăiate. Pe de altă parte, Scotland Yard-ul nu a primit fără să crâc-nească aducerea din S.U.A. a unui consilier, expert în combaterea gang-urilor şi a revoltelor violente, în persoana lui Bill Bratton, fost şef al poliţiilor din New York, Boston şi Los Angeles. În fine, se pare că poliţia nu are de gând să urmeze servil îndemnul la toleranţă zero, întru-cât politicienii nu sunt consecvenţi şi acuză poliţia ba de duritate excesivă, ba de reacţie prea îngăduitoare. De altfel, şi Bill Bratton, expertul american, a declarat că nu este un adept al toleranţei zero.
În al treilea rând, factorul timp exercită o presiune extraordinară pe activitatea Guvernului Cameron. Deja ne desparte mai puţin de un an de Jocurile Olimpice din 2012.
Ca ţară organizatoare, Anglia trebuie nu numai să asigure securitatea Olimpiadei, dar să şi inspire încredere, făcând şterse din memoria opiniei publice mondiale temerile inspirate de evenimentele violente din ultimul timp. Deocamdată, la Londra sunt suprimate meciurile de fotbal (amicalul de pe Wembley cu Olanda şi meciul lui Tottenham din prima etapa a Campio-natului), deoarece nimeni nu îşi poate asuma răspunderea. Iar Stadionul Olimpic e foarte aproape de cartierul Hackney, una dintre cele mai fierbinţi zone ale răzmeriţei.
În al patrulea rând, o „soluţie Australia” nu mai există. Sunt 2.100 de arestaţi şi se estimează că numărul lor va depăşi 3.000. Aceasta nu înseamnă că ordinea publică este restabilită – avertizează Bill Bratton, precizând că până la pacea socială mai e drum lung. Ministrul Comunităţilor, Eric Pickles, exprima teama că delincvenţii pot contamina şi pe alţii, deci propunea îndepărtarea elementelor turbulente. Dar un continent pe care Anglia să-şi golească puşcăriile nu mai există. Pacea socială trebuie realizată prin formule integratoare, nu prin excludere.
Aceste patru aspecte arată de ce misiunea Guvernului Cameron pare imposibilă. Şi totuşi David Cameron a avut o idee genială, care relansează speranţa. Este vorba despre PACTUL SOCIAL pe bază de MORALITATE. Ajutoarele sociale, inclusiv locuinţele sociale, să fie condiţionate de comportamentul social corect al beneficiarului. 70% din britanici vor ca familiile răsculaţilor minori să nu mai primească ajutoarele sociale, iar guvernul susţine ca aceste familii să fie scoase din locuinţele sociale. Lumea vrea răzbunare şi guvernul trebuie să ţină în matcă şi acest torent vindicativ, deci… „toleranţă zero”! Guvernul spune ce vrea lumea să audă.
În final, obişnuita noastră întrebare: „Credeţi că au dreptate cei care susţin că ducesei Kate i-ar sta mai bine dacă nu şi-ar mai trasa cu creionul dermatograf acea linie de pe pleoapa inferioară?”
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
