Anul acesta, de „Ziua Marinei”, şmecherii politichiei nu s-au mai îmbulzit la tribuna oficială şi nu s-au mai călcat pe bombeurile lor frumos lustruite pentru a fi văzuţi de popor! În alţi ani, se duceau lupte grele pentru un loc în primul rând de scaune.
Pe această temă, am asistat de nenumărate ori la schimburi tăioase de replici şi la jertfe ideologice greu de imaginat. Cei care rămâneau în picioare, mă refer, evident, la clasa VIP-urilor, mereu mofturoasă şi arţăgoasă, pozau, chiar dacă se aflau la Putere, în victime politice. Pe vremea lui Iliescu, în calitate de preşedinte al României, s-au dus adevărate bătălii pentru politizarea „ Zilei Marinei”, cele mai cunoscute fiind incidentele din episodul „Măi, animalule!”.
Tentativele de acest gen au continuat la o altă scară, fiecare partid utilizând repertoriul său politic. Cât timp apropierea de breasla navigatorilor şi de Marina Militară a fost benefică pentru imaginea unor politicieni, cei interesaţi nu au ratat această sărbătoare. În ultimii trei ani însă, o spun cu regret, „Ziua Marinei” s-a desfăşurat într-un dureros anonimat. Cu siguranţă, acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi zilele trecute. Noroc cu Miron Cozma, fostul lider al minerilor, care, în amintirea mineriadelor, s-a dat în spectacol la Constanţa, deturnând atenţia celor veniţi să asiste la manifestările organizate cu prilejul zilei amintite.
Fără bâlciul lui Cozma, sărbătoarea ar fi trecut neobservată. Mai puţin poate pentru cei învăţaţi să marcheze această zi cu mulţi mici şi nenumărate halbe de bere… Nici patrioţii locali nu s-au înghesuit la marea sărbătoare a marinarilor. Mă rog, ăia care mai sunt… Mă aşteptam ca, la concurenţă cu pedeliştii, politicienii opoziţiei locale să ia cu asalt faleza. Din păcate, nici dumnealor nu s-au arătat a fi prea entuziasmaţi de „Ziua Marinei”, preferând intimitatea grupurilor lor de susţinători. Cert este că nu se prea înghesuie nimeni la băile de mulţime. Traversăm o perioadă prea încărcată şi tensionată ca să se mai rişte cineva pentru un dram de simpatie…
