Credeaţi că testarea produselor pe animale a fost interzisă? Se pare că nu. Şi acest fapt se petrece ca urmare a deciziilor luate la Bruxelles. Un reporter Daily Mail a investigat ce se petrece în spatele uşilor închise ale laboratoarelor de testare, după ce un raport al unei echipe de specialişti a relevat faptul că testarea produselor chimice pe animale aduce „prea puţine beneficii reale” medicinei, dar nu ar trebui interzisă.
Îmbrăcată într-un halat imaculat, cercetătoarea îşi trage pe mâini cu atenţie mănuşile chirurgicale şi porneşte agale spre cuşca din care scoate un iepure pe care îl pune apoi aparatul de testare. De îndată ce animalul este imobilizat, injectează implacabilă o soluţie în ochiul animalului şi urmăreşte cu calm cum efectele secundare încep să aibă loc: durere, iritare, sângerare şi, eventual, orbire.
Cu ceva timp în urmă, suferinţa îndurată de acest animal ar fi putut fi justificată prin găsirea unui leac pentru cancer sau pentru testarea unui compus care ar ameliora suferinţa bolnavilor. Dar acest medic nu face decât să verifice un produs chimic conţinut de pasta de dinţi pe care poate o foloseşte în fiecare dimineaţă.
„Mă simt amorţită – nu, vinovată,” recunoaşte medicul. „Nu este ca şi cum finalitatea cercetării justifică metodele. Nu încercăm să găsim vreun leac pentru cancer aici. Testăm un produs chimic foarte cunoscut care a fost folosit timp îndelungat în produsele de curăţenie a casei şi de îngrijire de mai bine de 100 de ani,” spune cercetătoarea, citată de Daily Mail.
În alte zile, cercetătoarea injectează şoareci, păsări sau şobolani cu toxine pentru a vedea cât timp le ia acestora să moară sau pentru a urmări ce se întâmplă cu puii încă nenăscuţi ai acestor animale. Contrar opiniei generale, testele ştiinţifice pe animale nu sunt de domeniul trecutului şi nici nu vor dispărea prea curând.
Cifrele anunţate săptămâna precedentă de oficialii de la Bruxelles au evidenţiat că în 2010 s-au desfăşurat 3,7 milioane de proceduri care implicau testarea pe animale, cu un million mai mult decât în anul 2000.
Potrivit ultimelor dovezi, un număr foarte mare de animale mor, din simplul motiv că Bruxelles-ul a dat o directivă conform căreia 30.000 de produse chimice trebuie să fie testate.
Acest proiect, denumit Înregistrarea, Evaluare, Autorizarea şi Restricţionarea Produselor Chimice (REACH), are la bază nobilul demers de a păstra mediul înconjurător curat şi sigur şi limitarea gradului de expunere al oamenilor la substanţe periculoase. Dar, potrivit descoperirilor reporterilor Daily Mail, multe dintre aceste chimicale sunt deja folosite în produsele de curăţenie sau îngrijire corporală comercializate de foarte multă vreme.
După publicarea deciziei Comisiei Europene, organizaţiile de protecţie a animalelor au vociferat împotriva acesteia, susţinând că milioane de fiinţe vor muri degeaba pentru a testa produse deja considerate sigure
Pe lângă toate acestea, regulile Europene sunt atât de lejere în această privinţă încât devine aproape imposibil pentru un consumator să poată cumpăra un produs ale cărui ingrediente nu au fost testate pe animale.
„Provin dintr-o generaţie care a încercat să nu facă deloc rău animalelor şi am făcut multe progrese în a găsi metode alternative de testare a produselor chimice,” spune cercetătorul. „Dar sunt unele cazuri în care nu ai de ales şi trebuie să foloseşti animalele – însă, mulţi dintre noi sunt de părere că nu ar trebui să le folosim pentru a testa chimicale deja considerate sigure pentru om”
Companiile, testele pe animale, organismul de reglementare, cercetătorii: Un cerc vicios
De fapt, întreaga situaţie funcţionează pe principiul unui cerc vicios: managerii companiilor care angajează aceşti cercetători, îi obligă să păstreze tăcerea, pentru că nu vor să atragă asupra firmelor lor probleme din partea REACH, care i-ar putea acuza că nu contribuie la conservarea unui mediu înconjurător sigur.
REACH a fost înfiinţată în 2007 şi impune companiilor să prezinte dosare referitoare la toţi compuşii chimici conţinuţi în produsele pe care le comercializează, precum şi dovezi că aceasta întrunesc normele de siguranţă, indiferent dacă aceste produse există deja pe piaţă de foarte multă vreme.
Companiile care se supun reglementărilor REACH şi care trebuie să folosească animale în testele lor trebuie să anunţe în prealabil Agenţia pentru a vedea dacă teste similare au mai fost făcute, iar dacă răspunsul este negativ li se dă permisiunea să facă cercetarea.
RSPCA-ul şi alte organizaţii de protecţie a animalelor au condus o campanie puternică de lobby pentru a convinge aceste companii să le furnizeze anumite informaţii. Aceste informaţii urmau a fi folosite cu scopul de a convinge autorităţile si opinia publică de inutilitatea acestor teste şi de nevoia de a găsi metode alternative.
La începutul acestei luni, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice, care supraveghează proiectul REACH, a publicat rezultatele ultimului studiu asupra acestor companii, potrivit căruia, din 25.000 de dosare depuse de firme, doar 1.849 au implicat teste făcute pe animale.
„Acest raport evidenţiază faptul că firmele s-au folosit de metode alternative pentru a evita testarea pe animale,” spune directorul Agenţiei, Geert Dancet, citată de Daily Mail.
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit din raport că 87% dintre animalele folosite la testare au murit.
Luând în calcul toate modelele, acceptate la nivel internaţional, necesare studiilor pe animale se pare că – potrivit unei agenţii britanice de abolire a vivisecţiei – numărul animalelor ucise ajunge la peste 231.000.
Din numărul total al testelor efectuate pe animale, la care se referă agenţia britanică, 188 au fost studii asupra iritării ochilor făcute pe iepuri, 336 dintre teste au fost făcute pe porci de guineea şi pe şoareci pentru a testa sensitivitatea pielii, iar 254 de teste de toxicitate au fost făcute pe peşti. Numărul animalelor folosite pentru un studiu variază între 1 până la 500 de fiinţe vii.
Experţii de la RSPCA estimează că, măsurile REACH ar putea cauza indirect moartea a aproximativ 8 milioane de animale, iar dacă se iau în calcul şi puii încă nu s-au nascut ai acestora, numărul s-ar ridica la aproximativ 50 de milioane.
O alternativă propusă de medici este aceea de a folosi modelele create pe calculator care pot simula reacţii, şi unele dintre chimicale pot fi testate pe grupuri de celule generate artificial în laborator.
