Fraieri într-un sistem corupt sau oneşti într-un sistem onest? Elevii şi, deopotrivă, cadrele didactice au aceeaşi problemă. Pot ei aspira la normalitate, la demnitate? Însănătoşirea învăţământului românesc mai este posibilă? Cum?
1. Castelul lui Kafka
Din 1990 până astazi, o prăpastie s-a căscat între minister şi şcoli. Oare câţi miniştri şi de câte ori au avut curiozitatea de a ieşi din turnul de fildeş al ministerului pentru o descindere pe frontul educaţional cel de toate zilele, necosmetizat şi netrucat, cu scopul de a cunoaşte realitatea şi a discuta cu profesioniştii sistemului preuniversitar? Această reformă artificială nemulţumeşte pe toată lumea, derutând elevul, sfidând pedagogia, didactica şi realităţile învăţământului românesc, ignorând perspectivele, oportunităţile şi provocările sociale, neţinând seamă de evoluţiile de pe piaţa muncii, scandalizând prin rezultatele tot mai proaste, de la an la an.
Nu mai staţi în birou, domnule ministru, ieşiţi la aer, mergeţi în liceele în care bacalaureatul a fost picat de toţi elevii, intraţi la câteva ore, la întâmplare! Readuceţi ministerul cu picioarele pe pământ, restabiliţi comunicarea cu baza, ascultaţi ce spun profesorii, că multe au de spus!
Ministerul nu trebuie să fie un castel al lui Kafka. Reconectarea ministerului la realitate este a opta soluţie infailibilă pentru însănătoşirea învăţământului românesc.
2. „Dascăl” versus „cadru didactic”
Dascălul are o profesie bine definită, el e cântăreţul din biserică şi ajutorul preotului în desfăşurarea serviciului religios. Dascălul de informatică? Dascălul de engleză? Dascăliţa de matematică? Aceste expresii sunt rizibile, nu te poţi adresa profului cu expresia „domnule dascăl”, nici profei cu „doamna dăscăliţă”. De unde atunci această babilonie?
Până în 1990, persoanele care lucrau în învăţământ (educatoare, învăţători şi profesori) erau desemnate cu expresia „cadre didactice”. După 1990, li s-a spus „prestatori de servicii educaţionale” sau „dascăli”.
În vremea copilăriei lui Ion Creangă, „ părintele Ioan de sub deal” a făcut o şcoală pe lângă biserică, unde bădiţa Vasile, dascălul de la biserică, îi învăţa pe copiii satului să citească, pentru că învăţători nu erau pe atunci. Bădiţa Vasile era dascăl şi aşa i se spunea, alfabetizarea copiilor fiind o activitate de timp liber, benevolă, neremunerată – muncă patriotică. Când au aparut primele şcoli de învăţători, învăţătorul nu mai era dascăl şi şcoala românescă se angaja pe calea învăţământului laic. De atunci foarte multe s-au schimbat, iar brambureala cu „prestatorii de servicii” sau „dascălii” nu mai are decât vădite conotaţii peiorative.
Cadrele didactice (educatoare, învăţători, profesori) sunt o breaslă deplin constituită din persoane cu studii de specialitate, având un statut propriu şi funcţionând după legi specifice. Pentru a intra în această breaslă sita este foarte deasă, din moment ce la concurs 70% din candidaţi sunt respinşi.
Tratarea cu respect a cadrelor didactice este a noua soluţie la care m-am gândit.
3. Predaţi pentru România!
Teach for America este o organizaţie nonprofit şi un program de mare succes în S.U.A., cu dublu scop: 1. Eliminarea inegalităţilor educaţionale prin 2. Recrutarea celor mai promiţători viitori lideri ai naţiunii pentru a preda 2 ani în zone defavorizate.
Tineri absolvenţi ai unor prestigioase universităţi merg să fie profesori în zone sărace, urbane şi rurale. Lucrează în echipă cu profesori cu experienţă din şcolile respective. Fondurile organizaţiei provin din donaţii private şi de la Departamentul de Educaţie. Banii pentru învăţământ sunt o problemă oriunde în lume, dar tinerii profesori se mulţumesc cu puţin. Acest stagiu îi pregăteşte însă pentru ocuparea posturilor de conducere: fac un sacrificiu pentru ţara lor, dovedesc interes pentru cunoaşterea realităţilor, se implică în găsirea soluţiilor, probează calităţi de excepţie, capată experienţă.
Programul a fost replicat şi în alte ţări: „Teach for Australia”, „Teach for India” , „Ensena Chile”.
În cele mai grele şi mai prost plătite zone nu sunt fraierii, ci exact cei mai promiţători viitori lideri ai naţiunii. A zecea soluţie este Teach for Romania!
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.