Patru miniştri ai Guvernului Boc au lansat, zilele trecute, la Tulcea şi la Sulina, Strategia Uniunii Europene a Dunării în care sunt cuprinse investiiţii de zeci de miliarde de euro pentru dezvoltarea durabilă a bazinului românesc al fluviului. Obiectivele româneşti ale strategiei sunt dezvoltarea infrastructurii de transport naval, a infrastructurii turistice, protejarea patrimoniului natural şi cultural pentru dezvoltarea turismului.
Investiţii portuare
Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a spus că vizează reabilitarea căilor navigabile pentru nave maritime şi fluviale pe sectorul românesc al Dunării, a porturilor pentru operatorii de transport de mărfuri, precizând că „zonele turistice din porturile existente administrate acum de companiile naţionale vor fi cedate administraţiei locale pentru o administrare mai eficientă”. Ministrul Turismului, Elena Udrea, a afirmat, cu acelaşi prilej, că „fondurile europene alocate prin strategie sunt destinate dezvoltării infrastructurii pentru turismul de croazieră pe Dunăre”. Udrea a mai declarat că „se are în vedere dezvoltarea turismului în bazinul românesc al Dunării în corelaţie cu domeniul cultural prin protejarea şi punerea în valoare, din punct de vedere turistic, a patrimoniului cultural existent”.
Degradarea imobilelor istorice din Sulina
Bazinul Dunării din ţara noastră are un patrimoniu cultural uriaş care nu este introdus în circuitul turistic, numai că acest patrimoniu se află de mulţi ani în paragină şi se degradează iremediabil. Miniştrii care au lansat Strategia UE a Dunării în judeţul Tulcea nu au suflat o vorbă despre proiecte capabile să oprească degradarea imobilelor înscrise în patrimoniul cultural naţional, abandonate de ani buni de autorităţi.
Vizitele frecvente realizate de ministrul Elena Udrea la Sulina, unde a finanţat controversata amenajare a plajei sălbatice şi a intrat în conflict cu Comisia Europeană, nu au abordat şi protejarea patrimoniului cultural din acest oraş care a fost, în urmă cu 150 de ani, embrionul actualei Uniuni Europene. Specialişti din Bucureşti şi din Tulcea, la iniţiativa fostului ministru al Culturii, Ion Caramitru, au identificat, în urmă cu un deceniu, în oraşul Sulina, 41 de imobile cu valoare de patrimoniu naţional. Mirela Didă, arhitect-şef al judeţului Tulcea, a declarat că 41 de imobile din Sulina în care au funcţionat instituţii aferente Comisiunii Europene a Dunării, case cu valoare arhitectonică ce au aparţinut unor personalităţi ale acelor vremuri, aflate în stare avansată de degradare, au fost incluse într-un proiect de salvare, dar în zece ani de când s-a scris acest proiect nu s-a făcut nimic pentru salvarea lor.
În urmă cu un an, ministrul Elena Udrea a declarat că „restaurarea imobilelor de patrimoniu din Sulina este imposibilă pentru că proprietarii le-au abandonat iar investiţiile publice s-ar putea face doar dacă ar fi preluate de administraţia locală”. Primarul Sulinei, Aurel Dimitriu, este acuzat de proprietarii acestor clădiri ce constituie mărturii vii încă ale existenţei Comisiunii Europene a Dunării că boicotează restaurarea patrimoniului cultural al oraşului prin tertipuri administrative.
Un investitor din SUA, profesorul universitar Marian Enăchescu, de origine română, s-a judecat cu primarul Dimitriu şi cu un amic al acestuia aproape un deceniu, pentru că Primăria Sulina i-a vândut terenul de sub un fost hotel cumpărat de la o firmă locală pentru a fi restaurat.
Robin Beker, director pentru Europa al Consiliului Britanic, preocupat de asemenea de restaurarea imobilelor istorice din Sulina, a eşuat în demersul său de a da un exemplu pentru valorificarea turistică a acestui patrimoniu. Beker a cumpărat de la moştenitorii marelui magnat local Graciov casa acestuia din Sulina, dar nu a putut să o reabiliteze pentru că primăria a refuzat să-i atribuie titlul de proprietate pe terenul aferent ce fusese confiscat de autoriztăţile comuniste. Britanicul s-a lăsat înfrânt de autorităţile tulcene, cum s-a întâmplat şi cu profesorul român din SUA.
Primarul Dimitriu spune că trei biserici din Sulina şi cimitirul internaţional, existent din timpul Comisiunii Europene a Dunării, sunt restaurate cu fonduri guvernamentale, iar celelalte imobile de patrimoniu nu pot fi reabilitate din cauza divergenţelor pe care le are cu proprietarii.
