Cel de-al cincilea roman al scriitoarei australiene Kate Morton, „Casa de lângă lac“, este un puzzle care îmbină cu farmec sentimente bine ferecate în secrete de familie, personaje construite credibil și mai ales descrieri fermecătoare ale ținuturilor în care se petrece acțiunea.
Maria Capelos
A
tât de bine reușește autoarea să descrie ținutul Cornwall încât te face și pe tine, cititor, să trăiești cu ochii minții, dar și cu sufletul acolo. Ți se pare că ești acolo de mult timp, că vezi și simți la fel ca Alice, adolescenta „băgăreață“ de 16 ani, care „habar nu avea de unde îi venea putința aceasta de a citi în mintea oamenilor, dar se pomenea cu ideile acestea pe neașteptate și bine conturate. Uneori știa pur și simplu anumite lucruri“.
Alice este atât de îndrăgostită de domeniul familiei, Loeanneth, încât simte nevoia „să-și încrusteze numele oricând și oriunde: pe stejarul tare al cercevelelor ferestrelor din salon, pe chitul lucios dintre dalele din camera de arme, pe tapetul cu hoțul de căpșune din holul de intrare, de parcă astfel de mici gesturi ar fi legat-o cumva de acel loc într-un fel profund și mai durabil“.
Intuiția Aliciei, cea care mai târziu va deveni o autoare de romane polițiste de succes, pare a funcționa perfect la 16 ani, deoarece dispariția misterioasă a fratelui său va întrerupe această stare de fericire, de împlinire în natură, iar conacul este părăsit de familia Edevane. El va fi descoperit întâmplător, 70 ani mai târziu, de tânăra detectivă Sadie Sparrow, hotărâtă să descurce ițele dispariției micului Theo din anul 1933. De aici, narațiunea merge în paralel pe mai multe planuri. Aflăm cine și cum trăia la Loeanneth, cu derularea istoriei familiei Edevane, dar și cine este detectiva Sadie și cum ajunge ea să descopere și să se implice emoțional în povestea petrecută cu ani în urmă în Cornwall. Poveste ce o conduce către rezolvarea în paralel a două cazuri în care s-a implicat emoțional mai mult decât îi este permis unui detectiv.
Am fost în lumea magică a ținutului Cornwall
Modul bine dozat prin care ni se dezvăluie povestea fiecărui personaj în parte, cu măiestria minunatului narator care este Kate Morton, te face nerăbdător să străbați paginile una după alta pentru a afla cine este cu adevărat acel personaj. În același timp însă, ai dori să rămâi acolo, în acel ținut de poveste, aflat parcă într-o lume magică, departe de realitatea cotidiană. Este cu atât mai uimitor cu cât, la final, citind mulțumirile autoarei către persoanele care au făcut posibilă apariția cărții, afli că „ținutul Cornwall rămâne o extraordinară sursă de inspirație pentru mine și a fost o reală plăcere să petrec acolo, în imaginație, atât de mult timp“.
Fiecare personaj poartă în timp povara vinovăției ascunderii unor lucruri, generate, culmea, de trăsături de caracter precum moralitate, iubire, respectarea promisiunilor făcute, lucru ce se dovedește nu numai dăunător pentru destinul unora, dar și nerealist, peste ani descoperind că nu aceste secrete conduseseră la comiterea răului, dispariția misterioasă a lui Theo.
Deși personajele-cheie ale romanului par a fi Alice și Sadie, înconjurate de multe altele ce leagă destinul celor două și conduc la descifrarea intrigii, cel mai bine creionat, complex și fascinant personaj mi se pare a fi Eleanor Edevane, mama Aliciei. Ea deține cheia descifrării misterului, ea este cea care planifică totul. Și, într-adevăr, acest tot, care ni se dă cu picătura, incitant, nu-l bănuim decât atunci când mai puțin de zece pagini ne despart de finalul cărții.
Ceea ce te surprinde și îți place la această carte este, printre altele, faptul că înseși personajele sunt surprinse de final, că nu-l bănuiesc, chiar dacă ele însele au fost protagonistele poveștii. Desigur, un final cu un „happy end“ care, ca multe alte „happy end-uri“, pare, poate, mai puțin credibil. Până acolo însă acțiunea este bine închegată, incitantă și oferă bucuria unei lecturi frumoase. Și te îndeamnă să citești și celelalte romane ale lui Kate Morton, apărute, ca și acesta, la Humanitas Fiction: „Casa de la Riverton“, „Grădina uitată“, „Orele îndepărtate“ și „Păzitoarea tainei“.
